Maria Prochipiuc

Taborul izvor de contemplație munte al curățirii de patimi urcuș profetic întru slăva lui Dumnezeu Tatăl lumină nematerială îndumenzeind natura întru neputința minții anticipând scularea din morții

sfârșit de februarie iarna își aruncă năpădită de emoții ultimele straie orele măsoară umbrele nopții rostogolite fără voie în liniștea zorilor mereu mă întorc la început de rând gândesc zilele

Să nu credeți că sunt indiferent atunci când pieptul îmi este plin de cântec singura amprentă schimbătoare e timpul ce mă imită în nopțile fără stele plămădindu-mi o nouă închipuire sub creștetul

Motto: ghemul are o lume a lui te înfășori mă desfășor zadarnic firul caută a ghemului menire dacă ecoul lui se pierde-n noapte sărutul buzelor pe-a sufletului umbră e-o broderie complicată de

pe Cel ce ține cerul și pământul numai cu voia Sa Ierusalimul pământesc îl întâmpină azi spre salva tuturor neamurilor departe de robia păcatului și tirania celui rău după cuvântul Lui în pace Prunc

genunchii tăi apasă pielea pământului își revarsă greutatea în mâinile împreunate de câte ori ziua se rotește cu noaptea inimile noastre pot modela mișcarea planetelor glasul înăbușă

Mâini înghețate nu se pot desprinde din nemărginirea punctelor de suspensie sunt dureri și dureri dar cine și-ar putea închipui că și punctele suferă suferă de bună seamă din îngemănarea lor se putea

fac din fiecare zi rotocoale spre niciunde dimineața decolează din inima mea speranța nu mai merg la teatru nici la spărgătorul de nuci nu mai cometez cărți nu mai iubesc iarna anotimpurile

Răspuns la poemul: pescărușul degetele sfios plăpânde încep a scrie vagi cuvinte și din album strivite gânduri se rătăcesc în noaptea vieții amice filele încet s-adună în ochiul vag de

plutesc printre frunze foșnind a toamnă și a cântec strivit sub copite de cerbi îndemnându-mă să fiu mai aproape de cer cu amurgul dansându-mi pe frunte noaptea mă crește a negăsire în scorburi de

ia-mi respirația la ce mi-ar mai folosi prin trupul tău gol am făcut cros cu nopțile șuvițele reci îmi îngheață gândurile fără veste îmi răsar în minte întâmplări petrecute la început de zori prostii

nepuntincios îți este ochiul imi fluturi prin fața inimii incantații de sunete adunate în nopțile unui fruct întreg începutul și sfârșitul în foșnet adânc de taină se zbat în potir cuvintele le

timpul toate se vor duce dar știu că îmi voi păstra sufletul acesta rotund împrejmuit de ape și mai știu că iubirile nu pot muri peste noapte poți gusta din fructele coapte voi pleca

De-ai fi aici, m-ai mângâia - privire, Din suflet mi s-ar risipi minciuna, Copacii goi ar înfrunzi pădurea Dacă ai fi! De m-ai privi, mi s-ar topi tot gerul Cu binecuvântarea-n mâini de

Motto:It is a nice foreigner, send him fucking home it is too dark his fucking face and song It is too night in his eyes but first love him in the rain love him and send him fucking home…It is too