Timpul numerelor

si tac aproape spatial in fata tabloului tau pictat in cuvinte...

Gabriela , îți mulțumesc de oprirea ta asupra tabloului de cuvinte așezat așa s-a vrut spațial ocupând poate două distanțe distincte de dus-întors

Iata ca joaca de copil, a devenit mult mai serioasa, transformandu-se tot intr-o joaca, dar de...matur.
Se joaca sinele cu singuratatea care se erijeaza in \"cerșetor al cuvintelor țintuite pe cruce\", \"linistea cerului\", venind ca o impacare de sine.
\"pielea pamantului\" si \"linistea cerului\" sunt distantele intre care timpul inca se mai numara, chiar si atunci cand \"nimeni nu-și întoarce ochii spre tine\".

Cand am citi poezia asta, am ramas fara cuvinte...asta e cam tot ce pot sa spun...Mi-ar placea ca intr-o zi sa pot si eu scrie asa!

Cred că fără prima strofă imaginea este mai șocantă !

Codrina – ei, joacă de copil, e foarte serioasă, dar așa că să nu fiu luată chiar în serios, nu? Ai punctat și tu cel mai frumos vers al meu \"cerșetor al cuvintelor țintuite pe cruce\" după cum vezi am început să-mi laud versurile, frumos ai punctat distanța dintre cer și pământ nu m-am gîndit la distanța asta, dar e bine!

Laura- ce pot eu să spun referitpr la spusele tale, știu eu daca nu scrii mai bine, e doar o stare a mea pe care încerc s-o exprim prin cuvinte, cât reusesc …

Nicolae- da, mi-ai dat o idée, e interesant și fără prima, chiar pare un întreg, pai zic că e de bine că pot renunța la prima strofă fără să se rupă întregul mă mai gîndesc, și prima își are rolul ei