Maria Prochipiuc

Þi-am pomenit numele poate prea des cu tine și despre tine, cu tine și mai puțin despre mine, e doar semnul că ești pe cerul acesta cald și ghețurile se vor topi și inimile strânse mănunchi încep să

Elia Ghinescu cioplește în lemnul cel mai dulce și dă-mi drumul în lume să cresc fir de apă printre pietre cu suflet a doua zi mă voi trezi umbră liană pe ziduri părăsite de palme de om fantomatică

Doru Alexandru Magdalena Dale Ceea ce ramane in mine dupa ce citesc o poezie scrisa de Ela, poarta armonia spatiilor de deasupra noastra. In cetatea cuvintelor poetice scrise de ea, anotimpurile

Daniel Dinescu Ancai, cu dragul celui ce nu uita de drag Codrina Verdeș azi doar între stele respir nu am găsit un loc mai bun să-ți scriu pe marginea ferestrei timpul nu mai stă să cadă suflă-mi

Codrina Verdeș nu mai știu nimic despre mine plictisită singurătatea aceasta încă neterminată de la înălțimea suspinelor hăituite de melancolie își poartă tristețile vieții cu ochii pe ceasul din

în noaptea ce clipe se-mpleteau în nemurire mă înfășor cu voi în sufletul pliat arome de crin de albastru și mult galben fundal de curcubeie diafane și v-am prelins în suflet în cântecul viorii când

Și în adîncul ambelor orbite Eu chipul ți l-am ferecat pe veci privirea ta despoaie și sfâșie furtuna sorbim destinul cu pasul sigur o împietrise-n cântec noaptea muiată în albul de

Nota: desen realizat de Victor Marinescu P.S. Îmi întind palmele și le fac căuș și-ți prind sufletul în el. Acest poem face parte din ciclul: învăț să număr învăț să învăț tot într-o joacă de...

Plesca Adriana Doina veșnic îndrăgostit de cuvinte admirator al sensurilor facil alergător printre meandrele timpului frământat de trăiri contradictorii creator de imagini realiste foc împărțit

genunchii tăi apasă pielea pământului își revarsă greutatea în mâinile împreunate de câte ori ziua se rotește cu noaptea inimile noastre pot modela mișcarea planetelor glasul înăbușă

prezentul acesta devine trecut cuvintele mor când trebuie să vorbești colbul vremii va adăposti zilele pasul meu pasul tău își vor pierde zborul învăț cu îndârjire numărul zilelor caut

Maria Tirenescu E o adevărată bucurie să citești ceea ce scrie Adina Ungur. Nu mă puteam despărți de pagina pe care o citeam, pagină din care aflam despre evenimentele culturale din orașul tinereții

Motto: Anii noștri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani, și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere;