Iulian Sgarcitu de la înălțimea suspinelor hăituite de melancolie

Codrina Verdeș



nu mai știu nimic despre mine
plictisită singurătatea aceasta încă neterminată
de la înălțimea suspinelor hăituite de melancolie
își poartă tristețile vieții cu ochii pe ceasul din perete
semnele se arată fără să le cunoaștem numărul
prin fereastra murdară de nori albi
bine că există cerul altfel cine ar mai iubi oamenii
de ce copacii înnoptează cu frunzele înspre amiază
iată visele noastre împrăștiate sub stele
se simte căldura ta cum coace merele verzi
lumea iese pe faleză elegant îmbrăcată
ultimul surâs așteaptă în camera de alături
deschizând lotusul înzăpezit al sinelui
s-a întors iar paznicul ploilor de noapte
respirând sacadat în tăceri netraduse

suntem orbii ce numără frunze
neliniștea ți-a dat formă și chip
stele căzătoare se îngroapă chiar la mine în pat
noaptea îmi lasă peste tot amintiri fără scuze
și peste ochii tăi coboară cuminți din ploile de toamnă
lumina călăuzei în așteptarea chemării
aleargă după noi dimineți ipocrite confuze
(fraților raiul nu mai e ce-a fost odată)
secundele eu le simt păcătuind fără grabă
timpul – ultima mască a înfrângerii
orizont și destin



Dumitru Cioacă- Genuneanu




tratament neconventional

la durerea-mi de mijloc
ce iubeste-o alifie
fi\'nd sgarcit Sgarcitu, in loc,
mi-a prescris... o poezie!

La multi ani si numai pacienti insanatositi domnu doctor!



Plesca Adriana Doina



Ti-am daruit,
prietene,
aseara,
Calea Lactee.

Stiu,
nu e mult,
sunt un om
simplu.

Dar cate
nu ne vom spune
in drum spre ea!

(poezia \"Darurile prieteniei\")

am privit indelung
pe fereastra
in zare
nu mai erau stele
nici soare
nici luna
disparuse si iarba si natura
scrutam nimicul exterior
cu sperante ratacite
le-am regasit in sufletul meu pe toate
aseara mi le-ai daruit
o clipa uitasem
unde le-ai asezat



Nancy Popa




De-a rîsul plînsul

Ai un fel de a prezenta evenimentele ce ne dau cel mai mult de furca....de gandit, scuze.
Nu știu, ai tu un fel de a descreți frunțile oamenilor cîteodată..mă rog nu doar cîteodată,mai mereu.
Poate și din cauza asta îi este greu omului să nu zîmbească,chiar dcă și amar atunci cînd trece prin pagina ta.
Cu toate că pare că le scrii ușor,eu cred că pui mult talc în ele și te gîndești la reacțiile oamenilor îndelung.
De ziua ta îți doresc multă sănătate, tot norocul din lume,fericire și cam....tot ceea ce-ți dorești și tu să se împlinească.
Așadar:La mulți ani,Happz Birthday și să ai spor(și la scris,bineînțeles)



Maria




De dimineata mi-au mers toate pe dos,
Iarasi n-am avut noroc!

Mă gândeam cum pot eu să scriu despre mine cu mine pentru cineva anume, păi stați liniștiți nu vă scriu nimic, ci doar încerc o vagă mărturisire din care voi să luați dacă aveți ceva de luat, dacă nu lasați-mă așa cum sunt, fiindcă… mai mult de atât nu pot. M-am pregătit de câteva zile, unii spun că… de pe la începutul lui septembrie să fac drumul bătut al Brăilei, după nume mi se părea că e o femeie, dar nu mai stau să mai gândesc și la asta, ci merg așa cu pași domoli cu Managementul afacerilor sub braț poate nimeresc și eu măcar O dată într-un volum chiar nepublicat. Personajul cu pricina îmi lăsase un mesaj nu știu dacă o fi la offtopic, dar cred că cei de la braila.astral.ro nu fac asemena lucruri, deci cum vă spuneam am găsit în cutia mea poștală, acum electronică mesajul:

Raspunde-mi, inca nu e tarziu!

Iubirea ne invita sa evadam din lume
sau sa o privim mai staruitor ?
Tao [03.Feb.02 16:49]

Când mă apucam să scriu și eu un răspuns iată că undeva în marinea paginii descopar:

raspunsul cerut

nebuna e repetat obsesiv tocmai dintr-o nebunie ...
nebunului ii este interzis sa se casatoreasca...
si nu-i ramane decat sa iubeasca dupa legile universului sau...

am specificat ca e ceva personal.
l-am scris intr-o stare de extravaganta a existentei ce simtea ca nu se poate minti ca iubeste dar nici nu poate sa-i strige dorinta...caci iubirea nu era impartasita in aceeasi masura...

...si atunci a preferat sa fuga pentru ca nu putea sa iubeasca in tacere...
..............

multumesc, dar nu e vorba de pesimism, doar de iubire.
secunda [23.Feb.02 19:23]


Mă gândeam de ce am semnat eu cu numele acela, aha, acum știu cred că eu sunt nebuna despre care se vorbește mai sus și într-un gest de nebunie mototolesc hârtia…

În drumul meu spre Brăila descopăr un afiș pe care scria că interviatul meu este născut sub Zodia Porcului, și uite așa cu capul în nori…

Cum coboram tantos scarile , in trap usor,
Am dat nas in nas cu Dumnezeu.
El urca...
Si hotarat lucru, nu prea ma-nghite
Ori era prost dispus,
De mi-a spus :
\" Hei, bai ! Pe mine nu ma prostesti!
Vezi ca la anu, pe la ora asta, pe inima goala, o sa-ti taca fleanca !\" ***

…am lemnit ce mai, să stea cu mine de vorbă... nu, am halucinații nu se poate… deja am ajuns acolo unde mă gândeam că nu mai prind nici un loc și „Dupa ce am vazut cum scrii tu, nu are rost sa mai fac poezie! ” citesc intr-una din multele pareri exprimate despre arta poetica a Prietenului necunoscut - poate unul din cei mai interesanti si talentati „metaforisti” romani ai momentului .
Intr-adevar, frumusetea, abundenta si originalitatea metaforelor, panorama ideilor sale inteligente , echilibrul , sensibilitatea si precizia atmosferei create cu multa minutiozitate a detaliului, pot provoca cu usurinta, observ, si trecatoare - sper- reactii adverse nebanuite, celor ce citesc dar mai ales celor ce fac poezie romaneasca pe www.poezie.ro *****

Nu mă depărtez prea mult că descopăr Esenta clipei actuale , mă încojoară fluturii albaștri și galbeni și verzi, sau poate am început să văd verde în fața ochilor, cine știe, dar asta nu durează prea mult fiindcă primesc Invitatie in labirintul creatiei , citesc conținutul: Dragi filopoenauti, bine ati venit la bordul navetei noastre imaginare.
Vom calatori impreuna , pe coordonatele inselatoare , abrupte si mai ales ireductibile ale actului creatiei umane si vom afla principalele curente de gandire privind procesele de efectuare ale acesteia….
Va rugam, puneti-va centurile de siguranta …… .
…… 3,2,1,….0… !… nu mă încumet să scot un cuvânt în acest labirint al creației, stau doar cu urechile căzute peste gâtul îndoit de greutatea cuvântului și ascult… și iar ascult, poate, poate îmi intră ceva pe sub mânecă să … mă împiedic de ceva, mă aplec și descopăr ? Scrisoare deschisa prietenului necunoscut:

Iti multumesc si iti sarut vesmantul
Ce infasoara bland a ta menire, pamanteana,
Ramai mereu le fel !... continui randul...
Dar suna cineva la usa si ma cheama...

ești trist ca o corabie ce pânzele și-a rupt
mereu în noaptea versului tu te afunzi
și cauți să-nțelegi a artei drept cuvânt
și hai deschide vreau să intru…

Nici nu apuc să termin de citit că cineva mă bate pe umăr și-mi spune:

Ai fost la crama ?

Cultul personalitatii pe care il invoci,
are chilotzii rupti in fund
si sta usor pe vine, nu se observa cu
ochiul liber ?
Tzi s-au tocit rau antenele...cel
putzin in dimineatza asta.
Tao [06.Feb.02 12:33]

Nici un gand ratacit nu va sta trist si gol asteptandu-te-n vechea gara a noptilor
Un pendul prafuit cu amintiri zgariind obosit timpul in ialele portilor
Afara vantul aspru lovind prevestitor cu furie tipetele corbilor
Eu ghicind suspendat in bataia de ora noua spaima vicleana a vorbelor. *****

toate gândurile uimesc depărtarea
toate gândurile îmbracă cuvântul aproape înserare
toate gândurile plutesc dinspre mine spre tine
toate gândurile te caută să-ți chemi ființa cât mai aproape

…și uite așa după toate spusele mă trezesc într-un internet fiindcă știți și voi bine am devenit independenți de această formă de supravețuire, încerc variante de comunicare și mă trezesc într-un chat, unde se și înfiripează o Poveste de dragoste on-line :

Ne-am intalnit aseara pe chat,
Ploua linistit cu cuvintele tale,
Gandurile iti cadeau pe taste, domoale,
Eu eram curios si putin speriat.

tu ești omul din visurile mele prelins peste taste
îți caut chipul coborât pe aripă de înger
îmi vorbești de altele dar eu vreau doar de iubire
te rog să spargi zidul cetății ce ne desparte
realitate sunt eu
și tu porți pe umăr o zi
o zi de septembrie
strălucind
a cuvinte
a suflet și trup

Respirand
umbra
trecutului,
In singuratatea
amagirilor
mele,
nerostite. *****

ești om liber dar nefericit
te subjugă cuvântul
trebuie să ai grijă de poemele tale de-o viață
să le așezi în rame
de lumină
de culoare
voi veni
te-am văzut rezemat de un nor

știi:

Azi dimineata , ultima mea poezie
A murit otravita.
Oh, Doamne, am gasit-o zacand teapana,
cazuta pe linoleumul din hol, avand o mana
Inclestat pe clanta usii de la intrare,
Cu ochii larg deschisi , iesiti din orbite,
plina de spume verzi, schimonosita de durere,
Ii iesisera pe gat toate metaforele.
Cateva hiperbole stacojii i se uscasera pe fata.
Cat a suferit saracuta ! *****

îți voi închide cuvintele în cântecul mierlei
în fiecare zi voi număra notele
în fiecare seară voi scutura ramurile
petalele să ne îmbrace în alb
cerul să-și verse raiul de smarald
e azi
e septembrie
e gând
și
iar cuvântul

Nu mai stiu nimic despre mine.
Daca cineva ma poate ajuta, oricat de putin,
Un gand , o vorba de-a mea, o privire,
O intalnire , o strangere de mana, o prietenie,
Un sarut, un drum impreuna, o prostie,
Un mar impartit pe din doua,
Un pas prin iarba cu roua,
Il rog sa ma uite! *****

iată că îți spun:

doar gândul frumos te adună
mănunchi
pereții nu mai sunt atât de triști
cuvântul nu mai poartă nici ultima povară
și vântul renaște pe note muzicale
o veste
ne retragem din vară
luam cu noi doar verdele crângului
și fluturii
și-o lacrimă târzie
e ziua bucuriei
e ziua noastră
e azi

ești
tu