Raluca Daciada Manole - o privire, un gând nespus și un dor de tăcere

Dumitru Cioacă-Genuneanu





Comentariul marelui rege Decebal la poezia \"Iisus printre daci\" de Raluca Daciada Manole

\"I-ar fi pus pe frunte
Cununa de spice\"
(Raluca Daciada Manole)

pe Iisus noi il tratăm
cum va zice Daciada
doar de ne-aducea dovada
că sigur nu e român



Plesca Adriana Doina




Pasarea Sufletului,
maiastra,
cunoaste taina celor sapte vami ceresti.
Pe fiecare il duce pe aripi,
acolo unde ii este locul, fara gres.

Pe morminte, in loc de cruci,
Pasarea Sufletului.
La capatul Coloanei Infinitului,
Pasarea Sufletului...
(poezia Pasarea Sufletului de Raluca Daciada Manole)


inima de dac
razboinica
firava
intre zbateri de pasare maiastra
zboara pe firele memoriei
prin calendar
intregeste
timpul dacic
vamuind istoria

spirit inca viu
plin de intelepciune
adunata in veacuri

\"La multi ani\" suflet de dac iti ureaza un alt dac.


Mihaela Merchez





Votăm pentru Dacia? DA!
Ne avertizează că nu scrie poezii. Vedem că nici istorie nu face. Și totuși e si poezie și istorie. Și încă ceva: are toate vârstele cu ea. Le povestește și le arată cui are nevoie de ele. Generoasă? Poate. Ce face? Bine. Se ocupă de poezia istoriei. Și într-o zi, știu eu sigur, va face o „Istorie a poeziei”. Așa cum e ea în realitate. Pentru că poate. Și pentru că știe.\"
La Multi Ani!






Codrina Verdeș




îmi trec prin minte imagini
dureri despletite
în căutarea primului cuvânt
a primului copil născut din dragoste

atingeri de umbre pe zid
să plutim pe apa sărată a plânsului tău
vei adormi în neliniște
între clipe și ere
(axa lumii e acum punctul)
tălpile îți vor fi ceară topită
te vei hotărî deodată să-ți lași părul lung
să lași dezordine în cameră
știind că nu mai vine nimeni

așteaptă cu gândul în mâini
un zbor de deasupra vieții și răbdare
la urmă ajunge o privire
tresărind a întreg


Maria




Imi trec prin minte imagini
care se destrama
in fata cuvintelor

rup din ochii tăi privirea
ademenind cuvintele în imagini
căpruiul se așează bine undeva la amurguri
deslușind prin frunzișuri
umbra chipului
conturată pe trunchiul copacului

In cautarea primului cuvant,
năvalnic tresare noaptea
pe coarde de chitară
încă se mai zbat
adînci cîntări de rugă

Pasarea Sufletului,
maiastra,
cunoaste taina celor sapte vami ceresti.
Pe fiecare il duce pe aripi,
acolo unde ii este locul, fara gres.

o flacără albastră mișcă
văzduhul cu ochii de smalț
pe aripi de vânturi aduce
pescăruși înaripați dinspre larg
fără greș el ajunge acolo unde îi este locul

Dor de fiinta,
de gand,
de zamislire.

Asteptare...

dor de păsări ce se-nalță
luându-și iar zborul
dezvăluire a florii ce îmblânzește durerea
aștept
zămislirea unei ființe
în gând

suflet verde,
risipit...
pe Pamant!

din apă din aer din foc
se-nalță un suflet
deasupra zborului
întruchipând soarele
în căderea sa spre pământ

la intorsura cea veche de munti,
veti uita, veti plange,
veti adormi in neliniste,
si nu veti sti niciodata,

că marginile proprii duc la singurătate
că ceața mistuie spațiul
că inima pironindu-se se jertfește
nu veți ști niciodată!

Si linia vietii lui
era clara, adanca,
simpla...
A mea era...in cealalta palma!

dantelând iarba cu boabe de rouă
revărsate în noapte de melancolia lunii
puzderie de stele își căutau linia vieții
la revărsarea nopții
mi-am întins palma

sa plutim pe apa sarata a plansului tau,
pana la Istrul care curge frumos...

tu umbli prin tine
ochii îți vorbesc peste tot
iar mâinile răstoarnă lumina
undeva la margine de septembrie
într-un labirint al căutărilor
de sine

Și vântul se zbate
prin gura de rai
a stindardului lup,
dar Uitarea ni-i sfântă...

schelălăitul lupilor
îmi tremură mâinile în căutarea cuvintelor
în paloarea chipului tău
vântul trece mai departe
prin gura de rai

Reconstruind în oglindă perfecțiunea obrazului neatins, te vei hotărî deodată să-ți lași părul lung, să cauți în ladă hainele acelea vechi și subțiri, cu care te îmbrăcai înainte, întrebându-te îngrijorată dacă iți mai vin...

Am fost sedusă de lumina din oglindă, imaginația și creativitatea mea ți-a construit chipul, aureolat de lumină, o forță a spiritului îți dezgolea frumusețea sânului care ascundea o inimă așezată într-o poveste…