De unde până unde, nu mai știu, mi-au căzut în mână două reviste, de fapt știu foarte bine de unde, dar nu mă întorc să dau explicații. Am reușit să-mi fac timp să le răsfoiesc, normal ar fi fost să
Cum de am ajuns la Cluj, aici e întrebarea, nu a fost o întâmplare, ci totul a venit așa de peste Prut, adică invitația la Festivalul de epigramă. Era prima dată când puteam să particip la un
starea de nebunie e prelungită într-un om sănătos
soarele nu se mai complace în variațiile cosmice
socialul perturbează iubirea și legea morală din noi
se diminuează conștiința la cumpăna dintre
Vineri, 25 noiembrie, de la ora 13.00, la Galeria de Artă „Kron-Art” de pe str. Potăvarului nr. 18, sunteți invitați să participați la evenimentul prilejuit de lansarea în Brașov a cărții „Prințesa
Tentații a venit ca un raspuns firesc la evoluția muzicii rock actuale. Muzica rock de astăzi este-și firesc de altfel-diferită, și poate încă într-un proces de căutare de direcție, am spune noi, dar
E seară. De câte ori nu mă opresc la marginea pădurii să-ți admir simfonia - roșu deschis, sărutat pe alocuri de câte o pată de albastru. Nu a plouat de zece zile, dar azi, timp de aproape o oră,
Daniela
Îmi amintesc, aveam doar 14 ani, visam să ating un munte îndepărtat, un munte sfânt, tulburătoare atracție mă chema spre acel loc. Undeva, prin Normandie, pădurea de Scissy dispăruse și, în
ne-am închis în somnul târziu al toamnei
stăteam fiecare în pragul inimii
ne azvârleam mânioși nisip în ochi
memoria de la castele la flori
o îngrămădisem într-un singur pahar
am pus la
mă învățai pe de rost adunată într-un mănunchi de gânduri
neliniștea timpului mai poartă încă
amprenta sărutului în palme
floarea albă de cais își lăsa visarea într-un făurar
când mâinile aveau
rătăceam îmi purtam pana între dinți vroiam taină să îmi spui cu inima-n lumină intră…am lătrat pe aleea unui vers am așteptat un gând am mirosit visul am mușcat
cum pipăiam în fiecare zi câte un
în zorii aceștia locuiește o noapte
………………………………..
se prelinge în șoaptă pe ziduri și porți
uitându-se verde
în verdele ierbii
camuflată în ceață
jucând inimi la sorți
și-atingând cu tunet de
un gând căzut aiurea pe vrejul uscat al gurii
plesnește noaptea sub obrajii aprinși
degetele îți dezmieardă inima șovăielnică a cine a mai fost
mi-am așezat astăzi gândurile în poală
sunt
Mi-am lipit sufletul de copaci, / în coaja lor aspră mi-am încrustat / obrazul ud și tâmpla fierbinte / Le-am ascultat pulsul strigând / ca o fântână îngropată de vie.
Un ton greu de definit, ceea
Într-o sâmbătă superbă, în fața Casei de Cultură din Roșiorii de Vede s-au strâns o mână de oameni, veniți din toate colțurile țării, pentru lansarea celui de-al doilea volum de versuri semnat Liviu
mă ajung din urmă cuvintele
pipăindu-mi cu mâini de orb căușul sânului
dinspre cer
doar plânset
și totul pentru o îmbrățișare
ploaia mângâie
scheletele căzute
mormane de cioburi nenăscute
raționez simțirea pleoapelor
răsfrânse în bobul de rouă
îndoiala celui ce încearcă urcușul bolților de azur
rătăcesc contur de neguri călătoare mocnite în iubire
caut izvoade vâslind printre
***Ziua
pline de remușcări zorile se retrag pulsând cuvintele pe altarul necredinței
demult a cântat cocoșul ziua se dă în leagăn prevestind candoarea
trupul își plânge răstimpul nopții în zigzagul
clipele se împleteau în vârful scărilor – melancolie
străjerii nopții picurau din lumânări fuioare de lumină
înainte de sfârșitul zilei
pe coridoare neliniștiții călători
purtau din veșnicie atâtea
E o dimineață superbă de septembrie! În jur totul e verde, un verde de primăvară. Ne aflăm într-un foișor din Dumbrava minunată. Stau de vorbă cu Daniel Dinescu.
- Daniel, eu aș vrea să știu mai
Motto:
am ani în vatră se coc ușor pe partea lumii
presar nucșoară și-un pic de miere savoarea tainelor să aibă
laptele vieții de-o mamă strâns îl sorb ca și ieri
mi-e amiază și mi-e liniște în
Motto:
se spune despre mine că am doar o viață fără ghilimele
adăpostesc în ochi seva lumilor
și trec nepăsătoare mai departe
nepăsătoare ca valurile doar
ca țărmurile încă nedescoperite
cu acea