Te port în buzunarul stâng până la iarnă

raționez simțirea pleoapelor
răsfrânse în bobul de rouă
îndoiala celui ce încearcă urcușul bolților de azur
rătăcesc contur de neguri călătoare mocnite în iubire
caut izvoade vâslind printre veacuri
îmi pregătesc căderea sub adieri de vânturi
fragment de univers
pe la răscruci de strigăt

de-mi ești cetate azvârle-mi în dar sunet și lumină
și-mi arde fruntea
cu lespezi de sărut
din rădăcini prefă-mă doar grădină
de zarzări pruni caiși cireși
doar mărul să-l ascunzi
ca un preludiu de gesturi verzi și dulci arome

preschimbă cupa în lacrimi tremurate în oglindă
pe fruntea toamnei – doar simțire
trimite-mi gând de pace și iasomie
parfum de crin sub negrele umbrare
și vântul să-și reverse din boarea lui profană
pătându-mi rănile acelei nopți
doar cu puțin

pelin


După poemul: Rațiune și simțire