Poezie
Cerc perpetuu
plânsul roților de tren
1 min lectură·
Mediu
mă ajung din urmă cuvintele
pipăindu-mi cu mâini de orb căușul sânului
dinspre cer
doar plânset
și totul pentru o îmbrățișare
ploaia mângâie
scheletele căzute
mormane de cioburi nenăscute priveliști
pe altare înschise sub ziduri
iartă-mă
trăiesc în numele celor
ce și-au pus drept steag de izbândă
sufletul meu
După poemul: Realitate-n undă de reverber
pipăindu-mi cu mâini de orb căușul sânului
dinspre cer
doar plânset
și totul pentru o îmbrățișare
ploaia mângâie
scheletele căzute
mormane de cioburi nenăscute priveliști
pe altare înschise sub ziduri
iartă-mă
trăiesc în numele celor
ce și-au pus drept steag de izbândă
sufletul meu
După poemul: Realitate-n undă de reverber
023.623
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 55
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Cerc perpetuu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/148070/cerc-perpetuuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPCosmine, ești spiritual cu silicoanele, eu vorbeam nu de sânul în sine, dar nici de sfârcul ce se așează în podul palmei, am pătruns dincolo, mă referea cumva la bătăile acelea uneori fremătând a iubire, alteori, a neliniști, te las să descifrezi singur. . ohoo imaginile tale sunt trecute dincolo de mine, nu mă pot împreuna cu ele. Mulțumesc de trecere!
0
Imaginea cu scheletele îmi place foarte mult. exercițiu: gândiți un peisaj dezolant în care carcase albe de animale moarte împung cerul. opțional corbi și apus!
Mi-a plăcut