Maria Nicolescu (Balan)

Dumnezeu a fost Multe Zile mâna mea bună și dreaptă care poate care lucrează care nu cade marea întrebare și obsesiva soluție trecând din pravilă în pravilă până pe fruntea mea alcalină cu

am băut curajoși din ceștile în care cafeaua tremura povesteam despre vară iarba cosită despre examene leacuri chirii durerea nu se cerea spusă ea luneca livid pe sub piele ne înfrumuseța ne

durerea nu te poate ucide decât în măsura în care o lași să se întărească în jurul tău să îți ia respirația nu-i găsești înțelesul e ca o mănușă găsită vara pe stradă te așezi cu ea în mână o

un inch înainte douăzeci de ani înapoi ieri o coastă zdrobită azi o fâșie de carne atârnă zdrobite oribile iubite în loc îmi cresc oase și piei translucide forma s-a stilizat de mult e mai

Cine pe cine învață să murmure tot mai încet tot mai înecat tot mai amniotic cerând iertăciuni pentru viață pentru respirație pentru restul zilelor ce se scurtează și se încarcă în sine ca o

Te țintuiesc în forme încâlcite și nefirești printre sfărâme și bonturi murdare și nu-mi dau timp să întreb - - ți-ar fi mai bine poate să zaci sau poate înțepenit în picioare și mă

Nu-mi mai povesti de nopți la mare de lăcuste, de violet, de uragane - lasă-mi deșerturile în pace să umble cu sabia arsă, ochi în culori de vendetta - Îmi spui că pământul e o pajură uriașă în

pe oameni ajungi să-i cunoști doar în momentul acela din urmă când îți lasă frenetic respirația în palme - un abur pe care li-e greu să-l mai poarte luându-ți în schimb certitudinea că pământul e o

Nu putem aștepta decât mijlocul timpului ți-au crescut mâini peste toate arsurile Uitați-vă, strigai – mâini ieșind din găvane mâini din pântec mâini pipăind cărările degete kilometrice din

Locul tău lângă trepte e plin de absență reală ca o silabă perfectă. Se dezghioacă evadări mărunte sub praguri. Pereții mi se răstoarnă pe ceafă și se răsfrâng nesfârșit pe lanțuri pe

Din oasele mele pot încă smulge cenușă. E fum în ele cât pentru o altă duzină de oaspeți. În colțurile casei miroase a beznă. Bătrânul meu – de vizavi, de alături, de pretutindeni (regret, de

Dimineață sârmoasă. Praf. Rutină. Gânduri electronice. Uitasem că la mulți ani poate avea o acută și două silabe sparte. Telefoane. Să-mi cumpăr un câine - sigur mai bine câine decât tablă de

Plecările se nasc din miezul casei mereu cu spatele - distocic. La poartă descalț un picior și lepăd alături mâna stângă. ...Toamna asta ușile miros a pește a gumă mestecată a

Dintotdeauna număr arcadele lumii în gând Acum trei sute de ani și ceva ploua peste răsărit Toate anotimpurile le-am închegat pe la colțuri și încă unul pentru diminețile indecise Mai

Da, cireșele se coc și în palmă când te arunci să treci râul de partea aceea departe să vedem zorii cu ochiul din frunte. Nu, nu te-a căutat nimeni. Malul meu fără întrebări se

Mâinile sparg în mine pudrate ferești prin care să răzbată afară încredințarea că-mi ești caleidoscopică tulburare cu pete de ger de soare de istov de ardoare sprijinită de

Nimic. Mai extins ca paralelismul ce infinitul îl converge. Pustiul secant la anotimpul cercului răsfirat îl îneacă numai Duhul deasupra apelor neizvorâte încă îngână a leagăn.

Mă-nfățișez cu orele în palmă la poarta-ntâie; undeva latră corbii și-mi sfâșie întrebările În pleavă târzie. Pășesc cu grijă peste propria-mi umbră plecată și mutilată în colț de iarbă, de

Cerul s-a înveșmântat a plâns. Sunt gata să-i sprijin cu palmele fruntea ca să-l sorb. Mai tresare avan câte-o stea la răstimpuri. Mi-amorțesc brațele peste crânguri până aud

Genunchiul pământului e topit peste mătăniile boabelor de muștar din vecernii sfâșiate pe sub pleoape zăbavnice. E-atâta clopot în vârf de albastru încât printre toți munții în

Dă-mi mâna cea verde! – Ești același. Cu soarele în brațe prin zodia tânără. Cuvântul eliberat devine culoare și râsul tău o inspiră de-a valma, rostogolire piezișă în alveole. Știu...

Clipele le-aș număra fără grabă ca un ascet. Imi lipsește declinarea cuvântului \"viitor\" - pierdută pe undeva prin mâneca destinului. Am ruginit un veac. Poate voi începe