Maria Nicolescu (Balan)

mulțumesc de trecere si semn!

"Stânjenitoare" aceste texte... Te trag atât de aproape de sursă, încât realitatea doare, arde, îți șuieră rece pe la urechi, îți lăcrimează ochii de sforțare si neputință...
Și totuși atâta poezie fluidă peste si prin toate, încât până la final cântărești și mai puțin, și mai mult, agonizezi, empatizezi și îți juri că ai trăit ceva asemenea într-o viață voit uitată.
Eu una cam așa.

Mulțumesc - de trecere, de invitația la șah... :) Și cred că spunându-ne pe nume nu mai suntem nici unii anonimi.

Mulțumesc, mai lucrez! Mi-a cam amorțit mâna în tăcere, simt și eu asta. Mulțumesc tuturor de trecere și de impresiile lăsate. Îmi dau seama că am de cizelat unele lucruri, dar cu voi pot înțelege UNDE!

Da, Ioan, știu un anotimp ce mușcă o felie de Absolut. Îl voi trece. Mulțumesc de cuvinte, ca și de spațiile pline de după ele.
Maria

Poate am trecut de îngrijorare. Cred ca nici nu era pentru oglinzi, era pentru propria mea umbră, care hălăduie uneori detașată de mine. Uneori, da, mișcă munții. În taină. Mulțumesc de popas cu folos!

Imaginea, zic eu, există. Nu știu să-ți fac exact trimiterea biblică spre \"De veți avea credință cât un bob de muștar... veți spune muntelui... și el se va muta\". Cam așa. Iar restul e starea mea de credință-necredință. Mă mai gândesc la formă/aranjare. Mulțumesc de trecere si semn.
Maria