Schiță anatema

de la final s-ar construi ceva, un fel de timp despre care să nu se spună musai cu anotimpuri, arcade și alte imagini care nu au aceeași prospețime și același, dacă vrei, mister, precum imaginea finală.
cel puțin mie una mi-a cam zburat gândul pornind de la cel final. restul îmi pare cam static.

O frază strălucitoare:
ce poartă
femeile
când umblă în vârful picioarelor
Dar văd și stereotipuri: arcadele lumii, anotimpurile le-am închegat, să ancorez nopțile.
Titlul e foarte bun, îmi pare că ezitați în fața propriei originalități, mizând pe noțiuni trediționale și pe limbajul prea clasic. Vă mai citesc, cu stimă, tama

Talentul exista. Mai este de umblat la tehnica, mai ales pentru evitarea unor streotipii, cum ar fi folosirea banalei si mult hulitei metaforei genitivate gen: \"arcadele lumii\". Faptul ca spre final poezia suna mult mai bine este un semn ca mai trebuie lucrat pe text dupa ce se cristalizeaza. Curajul de a a taia balastul intra in categoria tehnicii poetice.
Te voi citi cu interes!
IS

Mulțumesc, mai lucrez! Mi-a cam amorțit mâna în tăcere, simt și eu asta. Mulțumesc tuturor de trecere și de impresiile lăsate. Îmi dau seama că am de cizelat unele lucruri, dar cu voi pot înțelege UNDE!