E prea devreme să rămân întreagă
Ceva e de-a-ndoaselea cu mine... Parcă ar țâșni oasele afară prin suflet, să înfășoare cerul în livezi de cucută să lege întrebările de râsul dintre nerăspunsuri și să-mi schimbe numele cu miezul
M(Maria Nicolescu (Balan)Azi știu ca un dumnezeu
Dumnezeu a fost Multe Zile mâna mea bună și dreaptă care poate care lucrează care nu cade marea întrebare și obsesiva soluție trecând din pravilă în pravilă până pe fruntea mea alcalină cu
M(Maria Nicolescu (Balan)Cu degetul înmuiat în frică
am băut curajoși din ceștile în care cafeaua tremura povesteam despre vară iarba cosită despre examene leacuri chirii durerea nu se cerea spusă ea luneca livid pe sub piele ne înfrumuseța ne
M(Maria Nicolescu (Balan)Vreau un adevăr care vindecă
durerea nu te poate ucide decât în măsura în care o lași să se întărească în jurul tău să îți ia respirația nu-i găsești înțelesul e ca o mănușă găsită vara pe stradă te așezi cu ea în mână o
M(Maria Nicolescu (Balan)Fata Morgana
un inch înainte douăzeci de ani înapoi ieri o coastă zdrobită azi o fâșie de carne atârnă zdrobite oribile iubite în loc îmi cresc oase și piei translucide forma s-a stilizat de mult e mai
M(Maria Nicolescu (Balan)Hibernacul
Cine pe cine învață să murmure tot mai încet tot mai înecat tot mai amniotic cerând iertăciuni pentru viață pentru respirație pentru restul zilelor ce se scurtează și se încarcă în sine ca o
M(Maria Nicolescu (Balan)Libertate
Te țintuiesc în forme încâlcite și nefirești printre sfărâme și bonturi murdare și nu-mi dau timp să întreb - - ți-ar fi mai bine poate să zaci sau poate înțepenit în picioare și mă
M(Maria Nicolescu (Balan)Tabieturi
Nu-mi mai povesti de nopți la mare de lăcuste, de violet, de uragane - lasă-mi deșerturile în pace să umble cu sabia arsă, ochi în culori de vendetta - Îmi spui că pământul e o pajură uriașă în
M(Maria Nicolescu (Balan)Palimpsest
Nu putem aștepta decât mijlocul timpului ți-au crescut mâini peste toate arsurile Uitați-vă, strigai – mâini ieșind din găvane mâini din pântec mâini pipăind cărările degete kilometrice din
M(Maria Nicolescu (Balan)Accept
Locul tău lângă trepte e plin de absență reală ca o silabă perfectă. Se dezghioacă evadări mărunte sub praguri. Pereții mi se răstoarnă pe ceafă și se răsfrâng nesfârșit pe lanțuri pe
M(Maria Nicolescu (Balan)Tărâmuri
Din oasele mele pot încă smulge cenușă. E fum în ele cât pentru o altă duzină de oaspeți. În colțurile casei miroase a beznă. Bătrânul meu – de vizavi, de alături, de pretutindeni (regret, de
M(Maria Nicolescu (Balan)În creion
Dimineață sârmoasă. Praf. Rutină. Gânduri electronice. Uitasem că la mulți ani poate avea o acută și două silabe sparte. Telefoane. Să-mi cumpăr un câine - sigur mai bine câine decât tablă de
M(Maria Nicolescu (Balan)Decurs ritualic
Plecările se nasc din miezul casei mereu cu spatele - distocic. La poartă descalț un picior și lepăd alături mâna stângă. ...Toamna asta ușile miros a pește a gumă mestecată a
M(Maria Nicolescu (Balan)Schiță anatema
Dintotdeauna număr arcadele lumii în gând Acum trei sute de ani și ceva ploua peste răsărit Toate anotimpurile le-am închegat pe la colțuri și încă unul pentru diminețile indecise Mai
M(Maria Nicolescu (Balan)Paralele franjurate
Da, cireșele se coc și în palmă când te arunci să treci râul de partea aceea departe să vedem zorii cu ochiul din frunte. Nu, nu te-a căutat nimeni. Malul meu fără întrebări se
M(Maria Nicolescu (Balan)Intraviețuire
Mâinile sparg în mine pudrate ferești prin care să răzbată afară încredințarea că-mi ești caleidoscopică tulburare cu pete de ger de soare de istov de ardoare sprijinită de
M(Maria Nicolescu (Balan)Negație?
Nimic. Mai extins ca paralelismul ce infinitul îl converge. Pustiul secant la anotimpul cercului răsfirat îl îneacă numai Duhul deasupra apelor neizvorâte încă îngână a leagăn.
M(Maria Nicolescu (Balan)Incursiune cu degetul pe buze
Mă-nfățișez cu orele în palmă la poarta-ntâie; undeva latră corbii și-mi sfâșie întrebările În pleavă târzie. Pășesc cu grijă peste propria-mi umbră plecată și mutilată în colț de iarbă, de
M(Maria Nicolescu (Balan)Rest de veghe
Cerul s-a înveșmântat a plâns. Sunt gata să-i sprijin cu palmele fruntea ca să-l sorb. Mai tresare avan câte-o stea la răstimpuri. Mi-amorțesc brațele peste crânguri până aud
M(Maria Nicolescu (Balan)Adevăr, adevăr grăiesc vouă
Genunchiul pământului e topit peste mătăniile boabelor de muștar din vecernii sfâșiate pe sub pleoape zăbavnice. E-atâta clopot în vârf de albastru încât printre toți munții în
M(Maria Nicolescu (Balan)Întâlnire fără pajiști
Dă-mi mâna cea verde! – Ești același. Cu soarele în brațe prin zodia tânără. Cuvântul eliberat devine culoare și râsul tău o inspiră de-a valma, rostogolire piezișă în alveole. Știu...
M(Maria Nicolescu (Balan)