Vreau un adevăr care vindecă

durerea nu te poate ucide

decât în măsura în care o lași să se întărească în jurul tău să îți ia respirația

nu-i găsești înțelesul e ca o mănușă găsită vara pe stradă

te așezi cu ea în mână o cercetezi cu mintea aiurea e

puțin deșirată puțin blândă puțin cenușie

nu mai știu de ce și încotro pornisem

certitudinile de ieri se destramă și picură rece pe ceafă

ceva e în neregulă cu mine

nu poți reface de atâtea ori calculele

și să rezulte de fiecare dată un zero mai mult în mulțimea vidă

aștept să treacă cele o mie de zile de blestem să pipăi împuținarea arșiței în crucea pieptului

dar ce fac acum

cu mine cu

ziua asta vechi începută

cub gol de vibrații semn de întrebare insistent ca o eroare încremenită în computer

a trebuit

da

a trebuit