Poezie
Fata Morgana
1 min lectură·
Mediu
un inch înainte
douăzeci de ani înapoi
ieri o coastă zdrobită azi o fâșie de carne
atârnă zdrobite oribile iubite
în loc îmi cresc oase și piei translucide
forma s-a stilizat de mult e mai vie și multă
e rece e caldă e marea mea adâncime
pășesc
și ustură încă pe frunte cununa de remușcări mângâiate
e plăcut ce cred despre mine
e înduioșător ca o viață de apoi în care nădăjduiesc părinții
durerea nu dispare dacă nu o las să treacă prin mine
nimic nu mă ucide până nu voi ajunge la capătul drumului meu
când mâinile Tale ce m-au făcut și m-au zidit
mă vor opri cu grație mă vor trece pe la fântână
și mă vor adânci simplu
în tăcere
022.181
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Nicolescu (Balan). “Fata Morgana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-nicolescu-balan/poezie/14151098/fata-morganaComentarii (2)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Durerea” având aceeași sursă ca suferința și bolile „dispare” dacă pe ea se grefează substanța creației cu rol de panaceu și trebuie să străbatem până la „capăt” „drumul” destinal pe care-l urmăm consecvent.
0
M(mulțumesc de trecere si semn!
0