Poezie
Întâlnire fără pajiști
1 min lectură·
Mediu
Dă-mi mâna cea verde!
– Ești același. Cu soarele în brațe prin zodia tânără.
Cuvântul eliberat devine culoare și râsul tău o inspiră
de-a valma,
rostogolire piezișă în alveole.
Știu... buchiseam cândva împreună alfabetul acesta
și uneori chiar ți-o luam pe ascuns
înainte.
Acele veșnicii le mai poartă doar îndoiala:
...au fost odată iezii tăi păscându-mi din palmă...?
Unghiile cresc mai încet în nopțile cu noi adevăruri
și totuși ating
îmbinarea aceea mâloasă a cărnii.
Degetele-s atât de puține – aș cere să-mi crească
brusturi
din umeri sau de ce nu baobabi de la genunchi
spre miezul pământului (încep să încurc rugăciunile).
Pumnul stâng e-nnodat ca un bulb.
Și trec pe alături.
002.565
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Nicolescu (Balan). “Întâlnire fără pajiști.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-nicolescu-balan/poezie/227467/intalnire-fara-pajistiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.