Poezie
Tărâmuri
1 min lectură·
Mediu
Din oasele mele pot încă smulge cenușă.
E fum în ele cât pentru o altă duzină de oaspeți.
În colțurile casei miroase
a beznă.
Bătrânul meu – de vizavi, de alături, de pretutindeni
(regret, de zeci de ani nu mai are un nume)-
așadar, bătrânul acesta mă roagă
să-i cumpăr scheletul înainte de a doua venire:
- Știu să luminez în tăcere...
(minciunile lui, în schimbul farfuriei cu zeamă).
Ca un păianjen,
în cercul nesigur închis cu piciorul,
reinventez cuvinte: dincolo, afară, cabala...
Și pândesc Înțelesuri.
002.712
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Nicolescu (Balan). “Tărâmuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-nicolescu-balan/poezie/13891928/taramuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.