Poezie
Accept
1 min lectură·
Mediu
Locul tău lângă trepte e plin de absență
reală
ca o silabă perfectă.
Se dezghioacă evadări mărunte
sub praguri.
Pereții mi se răstoarnă pe ceafă
și se răsfrâng
nesfârșit
pe lanțuri
pe urletul tulbure dinaintea înțelesului:
Nimic nu mă condamnă mai mult ca
așteptarea împăraților
cu fereastra închisă.
002492
0