Rest de veghe

S-a rostogolit boaba de mustar pe-o scara cu iluzii, printre soapte. Tu zici pe undeva despre credinta-necredinta. Imi ingadui sa te contrazic si sa-ti spun ca muntii in miscare si tot peisajul care l-am vazut pe trei trepte este chiar ce trebuie sa fie. Si ce sa fie si cat sa fie. Iata peisajul \"dintr-o boaba de mustar\"

printre toți munții în mișcare
ecoul
s-a statornicit într-o lacrimă
................................................
peste propria-mi umbră plecată
și mutilată
în colț de iarbă, de piatră
- pajiștea inimii mele, pătrată.
...............................................
undeva latră corbii
și-mi sfâșie întrebările
În pleavă târzie..........

Nu cred ca trebuie sa te ingrijoreze ca-n unele oglinzi se vede altfel decat ai vrut tu. Frumos, simplum, profund si tacere...

Poate am trecut de îngrijorare. Cred ca nici nu era pentru oglinzi, era pentru propria mea umbră, care hălăduie uneori detașată de mine. Uneori, da, mișcă munții. În taină. Mulțumesc de popas cu folos!

Sigur, urechile acului era o sintagma dintr-o alta \"proba de imposibil\". Din lumea in care psalmi-ti canta a dor de Absolut rotund. Nu cred ca-i nevoie sa punctez referinta. O vei face tu in alt poem. Acum iti arat doar ce interval de necuprins am lasat neselectat in prima alergare pe scara casei poeticii tale (o casa cu iedera si vita de vie) si vei vedea ce de aripi mangaie poezia ta. Laudele in cazurile astea sunt mai rele decat indiferenta. Din ce-ti spun, tine putin in testul vantului si-a gandului si-n gradina ta vor ramane semintele pline.

...Cerul s-a înveșmântat a plâns.
Sunt gata
să-i sprijin cu palmele fruntea
ca să-l sorb...


...Mi-amorțesc brațele peste crânguri
până aud pașii
răsăritului
căutându-mă
ca un orb...

Toti avem o casa cu iedera, o gradina de ingrijit, un loc, un gand pe care-l purtam precum isi poarta capucinii gluga, un vis,...

Da, Ioan, știu un anotimp ce mușcă o felie de Absolut. Îl voi trece. Mulțumesc de cuvinte, ca și de spațiile pline de după ele.
Maria