Adevăr, adevăr grăiesc vouă

imaginile imi plac, dar sunt doar imagini. Randurile de fata nu au un mesaj... pacat de acea metafora din final.

parere:
incearca sa ii dai un rost poemului tau pentru ca altfel pierzi ceea ce ai castigat.

referitor la forma cred ca ai putea incerca sa lucrezi la despartirea versurilor... sunt de acord ca ai un ritm interior dar incearca sa il faci si pe cititor sa il vada

cu pritenie
inoni

Imaginea, zic eu, există. Nu știu să-ți fac exact trimiterea biblică spre \"De veți avea credință cât un bob de muștar... veți spune muntelui... și el se va muta\". Cam așa. Iar restul e starea mea de credință-necredință. Mă mai gândesc la formă/aranjare. Mulțumesc de trecere si semn.
Maria

E-atâta clopot
în vârf de albastru
încât
printre toți munții în mișcare
ecoul
s-a statornicit într-o lacrimă

Adevăr se poate găsi aici, în câteva versuri ai reușit să pui sub genunchiul pământului toate boabele de muștar cu care poți urni din loc și munții. De fapt aici stă tot misterul mătăniilor. Doar în vecernii mai poți statornici câte o lacrimă ce îmbracă cerul în albastru. Un poem al simplități cuvântului, mă surprinde și am tendința de a evidenția acest poem cu o * steluță, prima o țin doar în suflet, voi reveni. Mult succes !