te deum
pe oameni ajungi să-i cunoști doar în momentul acela din urmă când îți lasă frenetic respirația în palme - un abur pe care li-e greu să-l mai poarte luându-ți în schimb certitudinea că pământul e o
0
0
Resemnare spre nimic
Clipele le-aș număra fără grabă ca un ascet. Imi lipsește declinarea cuvântului \"viitor\" - pierdută pe undeva prin mâneca destinului. Am ruginit un veac. Poate voi începe
0
1
Toate cele 2 jurnale sunt incarcate
