Scrisoare din ceruri

Iti trimit salutul meu, draga LIM \"din Ceruri\"...
Ultima strofa mi-a placut foarte mult.
Jo

E o mica lacrima pe care o sgurg in oceanul de lacrimi al poetului.
LIM.

ai surprins grozav de frumos (si delicat) graiul domnului Vieru, simplu si cald.
ca un nimic fara posibilitate, precum tacerea care intra in corp, cand viata s-a uzat pana la capat.

da, mi-a placut nespus scrisoarea aceasta sincera, fara zorzoane.

pacat ca ti-au exilat la atelier.
in momentul asta pe prima pagina se afla n texte care nu au ce cauta acolo.
dar asta este alta problema.

ne-am fi dat mina aici, la atelier. A fost un suflet obosit de povara limbii, poate si din aceasta cauza. Si din acea povara storcea lacrimele. Acum nu mai plinge. E la Cer, de unde priveste linistit. Modest, nu ar fi incaput in lumea selecta a boierilor limbii.
Cu tristete, LIM.

Cine nu locuiește aproape de Moldova, nu poate înțelege cu adevărat ce înseamnă această pierdere, a omului și poetului Grigore Vieru. Nu poate întțlege în esență ce înseamnă să treci o graniță între frați, cu pașaport și așteptând ore în șir, chiar zile. Cine nu a stat la coadă la vama Albița sau alta, ore și zile, nu poate înțelege. Eram copil și părinții mei mi-au povestit aceste lucruri. Apoi mi s-au întâmplat mie. Apoi mi-am dat seama că numai cei care au același sânge, pot înțelege esențele.
Acest text e unul simplu, dar nu simplist. Din respect pentru cel plecat, acest text ar trebui să stea acolo unde poate fi citit de cât mai mulți dintre noi.
Mulțumesc.

nu stiu altii cum simt. Eu am plins, tu stii ca barbatii nu pling la durea trupului. Aici a fost atins sufletul. Si cind e vorba de neam, eu inteleg. Asemeni Basarabiei traieste si Ardealul. Lacrimile nu se usuca cu anii. Ci sparg maluri noi. Multumire de trecere si atitudine.
LIM.

poezia și-a căpătat locul bun, iar acum un alt coleg editor a avut bunavoință de a o recomanda. îi mulțumesc.
(rog, Liviu: \"razele Domului\" sau razele Domnului este în strofa a doua? eu am citit Domnului)
în rest, cred că limba pământului ne absoarbe pe toți orice am scrie cerului, oricum ne-ar fi litera vieții.
ela

E un lung drum pentru un poem. De aceea va multumesc celor ca ati contribuit la aceasta. Ela, asa este, Domnului. Nu corectez acum, datorita regulamentului. Chiar nu am vazut.

voi corecta eu, nicio problemă, voiam doar să știu cum este corect ales de autor.

hmm, eu nu prea sunt de acord cu genul acesta de texte. cred c-ar fi fost mai bine să fi procedat așa în timpul vieții lui Grigore Vieru.
dar lăsând deoparte ce-mi place și ce nu, spun că sunt chiar surprins de asemănare. chiar foarte surprins
felicitări Liviu și...
(în fine, acum cuvintele sunt de prisos)

ne mor poeții
și lumea devine mai săracă
pleacă
nu se mai întorc
rămâne limba în care spicele și-au păstrat aurul
tăișul coasei nu smulge rădăcina

ei pleacă
lasă o scară
pe care să ne ridicăm
la Cuvânt

E foarte frumos poemul tău, Liviu-Ioan. Aș fi preferat să tac, dar voi lăsa tăcerea să mă înconjoare, un timp. Vieru nu era un poet prețuit prea mult de mine, deși îi apreciam sensibilitatea ieșită din comun. Nu l-am cunoscut, așa cum nu l-am văzut nici pe Nichita. Pentru cei de dincolo de Prut știu că a însemnat mult. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

N-aș vrea să fiu rău chiar acum, dar de n-ar fi fost intervențiile Eugeniei Reiter și Alinei Manole, membri mai vechi ai Agoniei, poate că poezia aceasta ar fi fost, încă, la Atelier. Și nu merita acest lucru.

nici frică de tine moarte mi-i
mi-e milă de tine
că n-ai avut niciodată
nici părinți nici copii.

poate nu e la fel cum a rostit EL, dar eu asta am învățat din versul lui.
să-mi fie milă de moarte.
rara

îmi permit să vă rog să renunțați la orice tip de formulări tendențioase în subsolul acestui text (gen: \"de la Atelier la Recomandate\" sau \"de n-ar fi fost intervențiile Eugeniei Reiter și Alinei Manole, membri mai vechi ai Agoniei, poate că poezia aceasta ar fi fost, încă, la Atelier\".

nu știu cine a considerat poezia de Atelier, dar vă pot spune că Ela este editorul care a scos poezia de la Atelier, iar eu sunt acela care a recomandat-o; dacă mă puteți crede pe cuvânt, nici măcar nu citisem comentariile când am făcut acest lucru; nu iau niciodată astfel de decizii în funcție de opinia altcuiva.

haideți ca măcar azi să lăsăm deoparte animozitățile noastre de mici cezari și să dăm lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu; măcar în fața morții să fim Oameni.

Laurentiu,in timpul vietii ar fi fost o simpla umbra, o imitatie. Acum e un omagiu. Pe prima mea pagina, am un text asemanator, scris la moartea lui Doinas. Pentru mine a fost si atunci o mare durere. Sotia sa, din dragoste, s-a sinucis. Eu cred ca inima societatii e familia. De aceea am reactionat. Am citeva bloguri pe care am postat poeziile lui Vieru si cind era in viata. El nu e un poet, e o revolta, o revolutie. Multumire de trecere.

George, asa este. De aceea le multumesc. Alina e o mai veche prietena virtuala. Pe care o apreciez. Pe Eugenia am cunoscut-o aici. Si scrie bine. De aceea va dau drepatate cind spuneti ca poemul raminea acolo. Nu ma gindeam a fi recomandat. Dar il stiam demn de prima pagina.
Cu prietenie, LIM.

Va multumesc pentru recomandare si pentru buna credinta de a va poasta identitatea. Scuze daca am generat alte controverse. Puneti acele comentarii la off. Oricum nu au valoare.
Cu prietenie, LIM.

Ma bucura sensibilitatea acestor versuri. Ne apropie inima de el.
Prieteneste, LIM.

Reverență lui Grigore Vieru, și ție Liviu, pentru gândul bun, închinat poeziei.
Un poem îngrijit, celebrând un limbaj autentic și original.
Felicitări,
Victor

Multumire de trecere. Durerea pierderii nu trece asa usor. Pentru mine Vieru e Tara. Lipsa diacritice. Multurire pentru parere si intelegere.
Cu prietenie, LIM.

Felicitări Liviu pentru poem - poemul e calm și surprinde liniștea care s-a lăsat azi peste noi dar și un pic din ceea ce a însemnat lupta lui. Alina Manole are și ea dreptate - cei care sunt mai aproape de Basarabia simt altfel această mare pierdere.

Dumnezeu să-l aibă-n pace pe cel ce a fost Grigore Vieru.

\"De ce-ai dat, Doamne?!

Lui Ozea Rusu

Copiii leșină, nu-i bine,
Și moarte picură din nori.


Și chiar izvorului îi vine
Un fel de greață uneori.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulți se mută,
Văzând că-n viață nu au loc.
Atâtea vorbe și minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare și la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Și tinerețea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!\" - Grigore Vieru


Cu prietenie,
Marius

Asa este. Ma bucura faptul ca unii abia il cunosc pe Vieru. Ma bucura in sensul ca il cunosc, asta e soarta poetului. Eu il cunosc de mult, de prin 1999, cind a venit cu o carte, volum colectiv, cu prezenta Leonida Lari. Atunci am inceput sa inteleg soarta fratilor.Si e o soarta colectiva. Trebuie multa deschidere aici.
Cu prietenie, LIM.

Te imbratisez cu lacrima, Liviu, pentru frumusetea si limpezimea cuvantului tau. Intr-adevar, a lasat trupul amintire pamantului, dar o amintire mare cat istoria neamului.

Dumnezeu sa-i asculte viersul si sa ne ierte pe noi de-l tacem uneori!

Cu durerea de azi, Florian

Asa e, amintirea pamintului fara granite. Si el gindea fara granite. Acestea nu sint nici pentru noi. E doar marea noastra speranta.
LIM.

O poezie curată și sinceră, simplă dar nu simplistă, impresionează prin sobrietatea exprimării și prin gestica elegantă.

Dumnezeu să îl odihnească în pace pe Grigore Vieru.

multumire de semn. Dumnezeu sa-l odihneasca! Mare suflet pentru un mare neam.
LIM.

Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohotește rea.
Nici nu știu, iată, in chinul meu,
De-am mai trăit!
Vestește-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!
Din pâine iau, să pot zbura,
Cât de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt si judecat
Că, trândăvind, m-am imbuibat.
Nici nu știu, iată, in chinul meu,
De-am mai trăit!
Vestește-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
In brațe cu mormântul meu.
Și nu știu unde să-l mai pun
Să am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu știu, iată, in chinul meu,
De-am mai trăit!
Vestește-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!

GRIGORE VIERU

Un poem care m-a marcat. Scuze cacofonia, dar asa este.
LIM.

am citit un pic mai devreme gândul tău și am apreciat cu sinceritate acolo cu un comentariu....dar aici.....în fine.....tre să ne ferim...bătrâne să scriem...în limba altcuiva...e ca și când îi luăm din suflet....Înțeleg gestul tău și de aceea opresc. Curat este simplu este iubitor Domnului este să scriem fiecare în limba lui.Sigur că în poezie e tare greu e o povară e ca nourul pe prispa soarelui dar vezi frate tocmai de aceea e înălțător și truda aduce răsplată numai atunci când încerci și reușești să devii..TU! Fără a avea intenția cumva de a întrista dar să știi că editorul acela de această dată a procedat corect când nu a pus cel puțin recomandat așa cum te+a ajutat Daniela Luca. E doar o părere cu prietenie cu drag cu emoție. Să nu mă înțelegi greșit bătrâne!Scrie cum trăiești scrie cum respiri și o să vezi dragă frate că bine a merge în inima ta din inima lumii. Dumnezeu să hodine sufletul poetului

nu e măi bătrîne deloc în limba lui Grigore Vieru...dar deloc....offffffff.....nu-i bai...nu-i bai.....

Multumire de trecere si semn. Nu e in limba lui Vieru, doar o incercare in acest sens. Desigur, limbajul imi apartine, plinsul ii dedic poetului. Asta e, se trece lumea, din pacate primii care se trec sint poetii.
Cu prietenie, LIM.

două chestii aș vrea să spun
\"vărs lacrimi pentru cei ce nu au ajuns
să pășească fericirea alături de noi\"

\"plinsul ii dedic poetului\"

depășind acest aspect semnalat pe un text cu aceeași temă și probabil că vor mai urma (văd că se tot postează de 2 zile încoace) pentru că, nu-i așa , o moarte dispune la scris, se dezăgăzuiesc filoanele egoului liric și țin-te ode
vreau sincer, dar sincer să-mi spui, ca om, nu textier de ocazii nefericite
dacă poți jura cu mâna pe sfânta biblie că suferi, că ești sfâșiat
că

ai plâns

că suferi

aceeași întrebare este valabilă pentru toți cei care \"plâng\" poezistic acest tip de eveniment numit
MOARTE

In primul citat:
\"vărs lacrimi pentru cei ce nu au ajuns
să pășească fericirea alături de noi\", cel ce rosteste e poetul, el, cel plecat.
In al doilea citat:
\"plinsul ii dedic poetului\", e plinsul meu, al celui ce spune. Nu e nici o contradictie. Cu toate ca e scos din context.
Moartea lui Vieru a fost pentru mine cel mai mare soc din acest an. Ma refer dintre marile figuri trecute in nefiinta. O disparitie care lasa cu adevarat urme.
Da, asa este, se uziteaza acest nefericit eveniment pina la saturatie. Cred ca ne-am impacat cu primele emotii. Personal, nu voi mai posta subiecte privind acest fapt. Cel putin nu zilele imediat urmatoare.

\"Din Ceruri ultima scrisoare
limba în care am murit
pe care o viață am purtat-o cu mine\"
iar urmatoarele scrisori vor fi, desigur, in limba de vis a amintirii... pentru ca niciodata un poet nu moare! Poem sensibil si frumos, ca si gestul tau ! Iti multumesc! cu prietenie, cel

Liviu – Ioan Mureșan, și eu am plâns, cu sinceritate...
Fiindcă mai mult decât noi toți, Grigore Vieru a suferit, a pus mult suflet, a demonstrat cu faptele, că a iubit Patria Mamă, dorind să revină la acest trup al României.
Dumnezeu să-l odihnească în Cetele Drepților.

Vă mulțumesc pentru cuvintele bune. Și vă cred autenticitatea trairilor.
Cu prietenie, LIM.

Poate ar trebui sa fie o scrisoare catre cer.Pentru cel care azi mai traieste prin ce a lasat pentru noi.

Ar trebui si o astfel de scrisoare. Multumire de semn.
LIM.

momentul este singurul la care noi suntem plecati si restul este publicitate....

suferinta nu se poate masura si are ptr toti alte forme.....

iar sinceritatea este un simplu cuvint....si cred ca de cind lumea nasterea si moartea ne faceau sa cintam.....tot o forma de a pleca cu gindul, sau sa scriem...sau sau .....

e bine ca poetul din nord a lasat cel putin si pina departe de prut urme

care vor deveni importante

Va multumesc de trecere si semn. Aveti dreptate. Sper sa fie asa.
Prieteneste, LIM.

LIM,
citesc târziu aceste gânduri izvorâte din sufletul tău pur, datorită unor defecțiuni tehnice ivite la net-ul meu.

nu pot să comentez, dar alături de felicitările pentru text și recomandare, las o lacrimă în care-mi spăl gândul îndreptat înspre cel care a fost vieru plecat dintre noi pentru o odihnă veșnică. el este acolo și ne pregătește locul nouă acelora care astăzi ne aducem aminte de el. dar oare de ce numai astăzi?

\"Da, judecata e dreaptă,
înțelegeți
scrisoarea aceasta în limba pămîntului
căruia trupul i l-am lăsat
amintire.\"

felicitări, LIM!

cu sinceritate,
teodor dume,

De ce numai acum? De ce nu mult mai tirziu? Pentru ca soarta a fost nemiloasa, asa e cu oamenii vrednici. Amintirea incepe din secunda trecerii. Multumesc ca ati trecut pe aici. Multumesc pentru gindurile bune. Acelasi prieten.
LIM.

Textul este o inspirată dovadă de apreciere a poetului... Mă alătur celor care apreciază poezia si ceea ce scrieți în general.

când ajungem în ceruri ne dăm seama că viața de aici nu a fost deloc o povară...frumos...

Felicitari pentru poem. Ati reusit sa atingeti o farama din vesnicie. Cu toate ca ea nu poate fi exprimata in cuvinte pe o coala de hartie, totusi sunt incercari frumoase care iata ca ating suflete impovarate de agonia poeziei fara sentimente. Tema poeziei sa stiti ca a fost totul, nu talentul, nici incercarile; Ramas bun.

Din pacate, nu numai poetii, pictorii...ci toti oamenii care lasa frumos in urma sunt apreciati dupa trecerea in nefiinta,cand Dumnezeu stie daca mai vad. Cred ca e un sentiment extraordinar sa-ti dedici viata oamenilor si sa faci ce stii tu mai bine dar in acelasi timp sa stii ca toti te apreciaza si ca le aduci bucurie in suflete. Dar dintre toti artistii, cred ca doar actorii sunt fericitii care au parte de aplauze la sfarsit. E trist. Aceste lucruri se intampla insa demult... cu mult inainte de Van Gogh si poate nu se va schimba niciodata.
Poemul tau \"in stilul Vieru\" nu putea exista inainte de regretabila sa moarte deoarece nu mai era omagiu. Erai un om care copiaza un stil. Si asa ceva nu se numeste artist. Nu stiu cat ai plans sau cat de aproape ai fost de stilul sau, poate nu sunt un bun critic, poate nu sunt nici macar artist, desi mi-ar fi placut (fiecare da cat poate dar si asta e de admirat)dar mi-a placut atat de mult ideea poeziei, care nu e copiata,ca m-am gandit sa las un semn Neaparat. Mai e de admirat un lucru: ai facut ca aproape toti membrii agonia sa se uneasca intr-un raspuns (cel putin de cand sunt eu aici). \"Gica- contra\" o sa existe intotdeauna! Mi-a placut foarte mult poemul, gestul, stilul \"tau\" si am sa mai vin in pagina ta chiar daca nu esti \"recomandat\".Poate asta e motivul pt care nu te-am citit cand trebuia.

Cu prietenie,
LM

Va multumesc pentru popasul facut pe aceasta pagina si pentru gindurile bune. Imi cer scuze pentru raspunsul intirziat, e vorba de accesul la net.
Cu prietenie, LIM.