Constantin Ion

Fir-ai tu viață albastră cu iubirea ta cu tot iar mă duce in năpastă inima, și-o doare-n cot ! Unde sunt zilele calde cu simțiri calme si reci când pașii nu mă duceau pe aprinsele poteci ?

Drumul mă ia copilăriei pentru a-mi da lumea. Drumul îmi iubește pașii până dincolo de hotarul minții. Drumul îmi așteaptă pașii până la capatul vieții. Drumul, nașterea

Tu nu știi de ce el nu eu nu tu doar el nu mai vrea să stea . Cine este unde vine când el pleacă cum devine umbră grea și hai cu mine ?

Geana de lumină vine, vine, vine s-alunge durerea ca să-mi fie bine. știe ea prea bine răul ce-mi sfâșie inima, săraca prăvălită-n tine. Viața mea cumplită și adânci erori poftele

Vine seara zilei seara nu mai tace și îmi spune-ntruna că nu îmi dă pace drumul iar mă duce viața-i abator sentimente-n strune visuri toate dor șoapte moi m-aruncă in roșii

In văzduhul diafan nucii cresc cu demnitate fructe ce visează-n ram și la toamnă vor fi sparte. Tinerii acestui neam râd frumoși in toiul verii și nu știu că-n cartea vremii sunt doar nuci

Noaptea vine iar la noi Să ne-aducă vise Ca plutind cu aripi moi Să scapăm de uși inchise Și de multele nevoi… Noapte vine dintre neguri Să ne scoata din noroi Să ne-ajute sa plutim

In seara asta minunată Când orice om se bea râzând Alunecând din viață cu fața-ncețoșată Eu nu mai sunt un muritor de rând. In noaptea sfântă dintre lumi Când granițele se topesc Revin din

Fie omul cât de mic zi de zi moare un pic un clasic ne spune fără vreo durere \'\'tuturor vă las această lume, dar tuturor vă zic la revedere !\'\'

Toamna imi dă binețe salutând pâcla luminoasă ce-mi inundă sufletul ca o bucurie nedefinită O ceață caldă mă cuprinde liniștită ca o gigantică arenă goală inaintea marelui spectacol Ce

Departe, departe departe de tine departe de noi departe de mine departe de voi departe de stele departe de lună departe de soare in lumea nebună viată fioroasă trăiesc ca soldatul

Niciodata oasele mele nu se pot intâlni cu oasele voastre pentru că între noi stă epiderma noastră niciodata gândurile mele nu se vor întâlni cu gândurile voastre pentru ca între noi

Când natura cântă vântu-mi dă în dar moi și calde șoapte iar timpul zâmbește deși viața asta plină-i de dureri dar nu mai contează ce-a fost azi sau ieri pentru că iubito mă faci

Unde sunt plecate zorile de aur unde e iubirea unde-i glasul faur de clipe-nălțate spre vise plăpânde cu pulsul grăbit Unde-i mâna mica azi,când cand viața este munte de granit ?