Poezii

Soarele ne plouă cu idei de jar noaptea-i ruptă-n două muguri noi răsar din brațele mele din privirea-n rouă clipe dureroase zăngănind din fiare isi încrucisează cu iubirea mea armele

CIConstantin Ion

0

0

Fir-ai tu viață albastră cu iubirea ta cu tot iar mă duce in năpastă inima, și-o doare-n cot ! Unde sunt zilele calde cu simțiri calme si reci când pașii nu mă duceau pe aprinsele poteci ?

CIConstantin Ion

0

0

Casele orașului mici mari mici mari imense mari mici sunt valuri impietrite ce se preling pe marginea lumii mele de unde studiez indiferent traseele browniene ale vieților voastre

CIConstantin Ion

0

0

Drumul mă ia copilăriei pentru a-mi da lumea. Drumul îmi iubește pașii până dincolo de hotarul minții. Drumul îmi așteaptă pașii până la capatul vieții. Drumul, nașterea

CIConstantin Ion

0

2

Casele orașului  mici mari mici mari  imense mari mici sunt valuri împietrite ce se preling pe  marginea lumii mele de unde studiez  indiferent traseele browniene  ale vieților

CIConstantin Ion

0

8

Tu nu știi de ce el nu eu nu tu doar el nu mai vrea să stea . Cine este unde vine când el pleacă cum devine umbră grea și hai cu mine ?

CIConstantin Ion

0

5

Geana de lumină vine, vine, vine s-alunge durerea ca să-mi fie bine. știe ea prea bine răul ce-mi sfâșie inima, săraca prăvălită-n tine. Viața mea cumplită și adânci erori poftele

CIConstantin Ion

0

0

Vine seara zilei seara nu mai tace și îmi spune-ntruna că nu îmi dă pace drumul iar mă duce viața-i abator sentimente-n strune visuri toate dor șoapte moi m-aruncă in roșii

CIConstantin Ion

0

0

In văzduhul diafan nucii cresc cu demnitate fructe ce visează-n ram și la toamnă vor fi sparte. Tinerii acestui neam râd frumoși in toiul verii și nu știu că-n cartea vremii sunt doar nuci

CIConstantin Ion

0

1

Noaptea vine iar la noi Să ne-aducă vise Ca plutind cu aripi moi Să scapăm de uși inchise Și de multele nevoi… Noapte vine dintre neguri Să ne scoata din noroi Să ne-ajute sa plutim

CIConstantin Ion

0

0

In seara asta minunată Când orice om se bea râzând Alunecând din viață cu fața-ncețoșată Eu nu mai sunt un muritor de rând. In noaptea sfântă dintre lumi Când granițele se topesc Revin din

CIConstantin Ion

0

0

năpârlesc trecutul și mă înalț lăsând in urmă aceleași păcate oameni caractere ce păreau ieri atât de mari atât de mici azi in lumina înaltului totuși pericolul nu a

CIConstantin Ion

0

2

Fie omul cât de mic zi de zi moare un pic un clasic ne spune fără vreo durere \'\'tuturor vă las această lume, dar tuturor vă zic la revedere !\'\'

CIConstantin Ion

0

0

Departe, departe departe de tine departe de noi departe de mine departe de voi departe de stele departe de lună departe de soare in lumea nebună viată fioroasă trăiesc ca soldatul

CIConstantin Ion

0

0

Niciodata oasele mele nu se pot intâlni cu oasele voastre pentru că între noi stă epiderma noastră niciodata gândurile mele nu se vor întâlni cu gândurile voastre pentru ca între noi

CIConstantin Ion

0

0

In albastrul nostru nu e loc de soare ne mușcă mereu ploaia de picioare. Vrea să calce vise oamenii-destine devenind aprinse ruguri în festine. Ploaia lumii cade cu bocanci de

CIConstantin Ion

0

0

Luna ne unește rar. Raza mâinii tale cade peste nervii mei incandescenți. Ploaie. Sublim dispar in cearcănul ochiului tău roditor. Luna ne iubește iar.

CIConstantin Ion

0

0

Vin de nicăieri vijelii de iarnă și nu sunt nămeți bucurii să cearnă. Cade vina peste noi ca o ploaie neagră de ispite și nevoi care ne inundă visele mărunte bântuite-n umbră.

CIConstantin Ion

0

0

Unde sunt plecate zorile de aur unde e iubirea unde-i glasul faur de clipe-nălțate spre vise plăpânde cu pulsul grăbit Unde-i mâna mica azi,când cand viața este munte de granit ?

CIConstantin Ion

0

0

Fir-ai tu clipă de clipă viata este o aripă ce ma duce in albastru năpădit de dor sihastru haide, hai,îmi spune visul hai sa proslavim țărâna și sa spargem vara asta bând fericirea cu

CIConstantin Ion

0

2

Orașul ne-mbie cu cărări oculte care nu câștigă bătălii pierdute. Toți suntem nevolnici și trădăm într-una fără să plătim. Ceva cald și roșu mi se zbate-n piept. Oare mai iubim ?

CIConstantin Ion

0

4

În odaia de la mare valuri sună, valuri vin să m-abată de pe cale și nu mi-e de loc senin... Viața noastră furtunoasă cântă, dar nu are soare ne mirăm atat de singuri că mai suntem în

CIConstantin Ion

0

6

Muza mea iubită privește senină coborând din gând. Judecata-i rece cu sclipiri de diamant ne zâmbește blând. Mâna mea timidă tinde șovăind să îi ia în palmă fără de cuvinte mâna ei cea

CIConstantin Ion

0

0

Apa este clară pentru că-n adâncuri milioane de tractoare ară peste gânduri. Partea lor întunecată îngropat-adânc in tină germinează alte zboruri devenind lumină. Si încet, încet, cu

CIConstantin Ion

0

0

Toti suntem leproși și traim cu toții între pereți groși cu uși și ferestre și gratii solide aurite totuși. Ieri ne-a mai cazut o mână aruncata afară pe fereastră. Azi ne-a cazut un

CIConstantin Ion

0

4

Ziua este neagră în deșertul de cenușa. Arta nu mai cântă- plânge pe afară dincolo de ușă.

CIConstantin Ion

0

0