Constantin Ion

Primele trei strofe,frumoase si profunde,pregatesc continuarea inca mai profunda
\"toți prietenii mei zac de acum pe rafturi pline de praf ...
caută cuvinte dar cuvintele au plecat ...
caută semne dar semnele sunt departe ...\"
Este un poem-pastel ce descrie explorarea si descoperirea falsitatii cotidiene in care \"lumea devine aproape umană stă lângă mine și spune că nu e aici\"
Da,din criza se poate iesi doar asa, prin adevar si sinceritate si frumusete.
Si da,
\"lumea e aici
doar noi suntem plecați tare da\' tare departe \"
Profund. Frumos. Ne era dor de adevar si de tine, Dana Banu ! Celerion

Nu este usor sa intelegem ca suntem fauritorii nemuririi.Chiar asa.Dar nemurirea, care in viata se realizeaza prin perpetuare,implica si plecarea.Noastra. Definitiva. Cu
\"ochii larg deschiși/fulgerați de un gând/nu știu care nici de ce/dar pentru totdeauna probabil cel mai frumos\".
Dar, pana atunci, traim. Cu \"surâsul pierdut/de mire îndrăgostit pe jumătate\", cu \"lungi conversații/cu oamenii ce demult mi-au trezit numele\". Strabunii salbatici ai vietii,deveniti blajini. Si intelegerea si acceptarea, de unde vine sentimentul de calm profund...O poezie sensibilila,scrisa cu intelegere si forta. Prima bucurie a zilei.

Poezie frumoasa, densa, cu imagini si senzatii caleidoscopice care tasnesc radial din memoria de azi, reanviind imaginea copilului\"din \'45\" . Mi-au placut mult primul vers dar mai ales
\"nu văd decât iedul/ căutând/ cu nările umede/ iarba/ sub gheață\",
candoarea copilului-adult in devenire, dar inca ied \"cu narile umede\" cautand iarba sub gheata lumii... Frumos. Mai trec ! Cu prietenie,
Cel

\"Din Ceruri ultima scrisoare
limba în care am murit
pe care o viață am purtat-o cu mine\"
iar urmatoarele scrisori vor fi, desigur, in limba de vis a amintirii... pentru ca niciodata un poet nu moare! Poem sensibil si frumos, ca si gestul tau ! Iti multumesc! cu prietenie, cel

Textul este prea arid, hai sa-l facem mai fluid...
Eu as fi scris asa:

Si azi, in ochii-i de artist
Sunt un minuscul punct inert
Pierdut ca ploaia in deșert
Eu nu sunt eu, eu nu exist...

si atunci,probabil, ai fi inceput o \"noua existenta\"...

Aceasta povestire alerta este o tragedie care se desfasoara pe mai multe planuri, nu doar pentru ca nenorocirea a lovit un copil cu o boala incurabila si pe mai multi cu o Ferma de cosmar... Adevarata tragedie este cea a tatalui, care orice varianta va alege, va fi distrus...si cred ca acesta este filonul care trebuie dezvoltat, pentru a crea un bun film (de covor!). Textul cursiv, puternic,cu zag-zig-uri interesante, este doar un inceput din care poate creste ceva mare, mare, mare... Cel

Marea este mereu vie, ca si viata, fiind chiar leaganul ei...Inedita aceasta stare a marii, in postura pasarii Phoenix, renascand-in alt timp!- o noua mare vie...Puternica aceasta idee poetica,frumoasa aceasta poezie... Cel

ce \"confirmare\" a primit Isus de la contemporani? rastignirea?

fiecare are un drum in viata, decis de liberul-arbitru, si toti avem un drum ideal care ne este menit. de obicei (ce trist!)ele sunt diferite, drumul real fiind ratacit iar drumetul plecat in cautarea placerilor, printre cele mai mari fiind aceea de a fi pe placul celorlalti, considerata a fi calea sigura de a obtine recunoasterea si aprobarea celorlalti...drumul ideal nu are nici o vina ca pasii nostri nu-l strabat pana la capat...Ce \"confirmare\" a primit Isus ? rastignirea ?

Cei pe care-i iubim nu au nici o vina pentru asta si uneori, vine despartirea si durerea. Durerea care impanzeste totul cu sare, oameni, tarmuri...
Supravietuim,
\"te îngropi în tine ca-ntr-un nisip adânc, ud\"
supravietuim. Cu demnitate,raniti,poate cu infirmitati,supravietuim.
Cred ca exuberanta de expresie nu-si avea locul aici, in acest poem, fie si numai pentru ca marile dureri sunt mute... Poem sincer si grav,care imi place .C

si am gasit cu placere acest semn al trecerii tale cu privirea agera ce trece de aparente... Spre deosebire de cei ce vor sa fie descoperitori de adevaruri, tu, fara efort, chiar esti! Te astept cu placere si cu speranta ca trecerea va fi placuta ! cu prietenie, C

Cea mai frumoasa fotografie a visului Burgundia,unde cuvintele
\"gătite bine învelite in pânze țesute departe
le-am pus la păstrare în scorburi și pământ
acoperit de lavandă și floarea soarelui\"
Ele ne aduc aminte de candoarea copilariei,cand traiam minuni si eram fericiti... Chiar de am uitat,toti am avut Burgundia noastra si doar reantoarcerea la cuvintele ei ne poate curata de cosmaruri...Multumim vrajitoarei bune care, cu gratie si armonie, reanvie in noi Peter Pan-ii de odinioara...Cu prietenie,C

Un poem puternic si sincer.Uneori brutal de sincer, in contrast cu delicatetea si sensibilitatea ta. Ai incredere in busola ta, forta talentului tau, care este real, indiferent ce spun unii, asa cum reala este steaua nordului! Si da,
\"am rămas un om fără copertă\"
este un final extraordinar. Imi place foarte mult. Sincer! Cu prietenie, Celerion

Doamna Nica Madalina, va multumesc cu sincer respect pentru lamuriri, respect ce nu tine doar de marea diferenta de nivel dintre noi. Pentru ca respectul sta la baza oricarei relatii trainice, asa cum sper sa fie aceasta. Va doresc ce imi doresc si mie: o zi buna! Sincer!

Stimati editori,
Ieri 13 august, pe la 9 seara, am modificat textul poeziei \"Atelier 14\" si din acel moment nu m-am mai putut loga. Am solicitat sa mi se trimita parola si mesajul primit mi-a confirmat ca foloseam parola corecta, dar cu toate acestea pana dupa ora 12 nu m-am mai putut loga. Poate ca aceasta intamplare este doar o defectiune a sistemului.Dar am observat ca NICI UNUL din comentariile de la aceasta pagina nu este postat pe site. Tot o defectiune....? Cu respect va rog sa mi se explice in termeni ne-para-normali ce se intampla. Al dumneavoastra nelamurit, C

Bucuros de oaspeti, Andrei! Multumesc pentru sfatul prietenesc si voi tine seama de el, pentru ca tare e nevoie de o privire obiectiva si prieteneasca ! cu sinceritate recunoscator, celerion

Stimata doamna Camelia Heghedus
Inteleptii ne spun ca singura deosebire intre prosti si destepti este data de faptul ca naivii cred iar inteleptii verifica. Iar un alt intelept afirma ca singura cale de a afla adevarul este sa dai la o parte ce este imposibil si ce ramane, oricat de surprinzator ar fi,este adevarul. Fenomene ca cele semnalate nu mi s-au mai intamplat si pentru eficienta le-am semnalat chiar la poezia \"disparuta\",mai ales ca nu era prima oara. Este evident ca acesta nu este un comentariu in sprijinul valorii propriului text, ci asupra traiectoriei neobisnuite a acestuia. Daca el a deranjat, imi cer scuze pentru neplacerile pricinuite si multumesc editorilor pentru clarificarea situatiei.

Viata inseamna si iubire si durere, amestecate intim incat uneori sunt, din pacate, de nedespartit,iar marile iubiri, ca si marile dureri, sunt mute si sub apasarea lor ramai
\"drept și înghețat, ca un stâlp de înaltă tensiune peste care s-au lipit afișe colorate.\"
Poem foarte viu, care place foarte mult pentru sinceritatea sa aproape austera . Cu prietenie, C

Stimata doamna sau domn ,
Incerc, cu stupoare, senzatia ca vechi deprinderi cum ar fi cenzura nu numai ca nu au disparut, dar par a scoate capul chiar aici, in mijlocul nostru si al Uniunii Europene.
Nu ma refer doar la ciclul de poezii din seria \"atelier\" unde discutia despre valoare, pare sa ia de acum aspecte ideologice, ci ma refer strict la episodul 2 din odiseea poeziei \"Atelier 13 - Moarte colaterala\"! Azi 11.08.2008 dimineata (a se citi dupa miezul noptii) am postat o noua poezie, \"Atelier 14 - DE CE \" care a disparut de pe site, nefiind vizibila iar numarul de poezii postate apare ca fiind 24, dar cand ma loghez, apare poezia postata insa neverificata, iar numarul poeziilor postate devine 25 ! Tot atunci am postat cateva comentarii,care nu mai apar de loc,nici macar la \"off-topic\". Va rog sa-mi comunicati cine sta la originea acestor fenomene paranormale : magi vechi / magi noi ? Trei crai de la rasarit ? Craii de curte veche ? Cui ii poate fi atat de frica de scriitori,incat sa-i dispretuiasca si sa-si bata joc de munca lor, intr-o tara europeana in care libertatea opiniei este garantata de Constitutie ? ? ? Cu respect, Constantin Ion

Stimata doamna sau domn ,
Incerc, cu stupoare, senzatia ca vechi deprinderi cum ar fi cenzura nu numai ca nu au disparut, dar par a scoate capul chiar aici, in mijlocul nostru si al Uniunii Europene.
Nu ma refer doar la ciclul de poezii din seria \"atelier\" unde discutia despre valoare, pare sa ia de acum aspecte ideologice,ci ma refer strict la poezia \"Atelier 13 - Moarte colaterala\". Aceasta a fost transformata in pagina de autor dupa ce o mana anonima a sters fara acordul meu un vers: \"sau functionari\" care schimba in mare masura sensul poeziei. Apoi, dupa ce am reintrodus versul extirpat, poezia a ajuns la \"Atelier\" ! In consecinta i-am schimbat titlul in \"Atelier 13 - Moarte colaterala\" facand cateva mici modificari. De atunci ea este invizibila pe site, iar numarul de poezii pe care vi l-am trimis apare ca fiind de 23, dar reapare afisata atunci cand ma loghez , insa etern \"Neverificata\", iar numarul poeziilor mele trimise creste miraculos la 24 ! Va rog sa-mi comunicati cine sta la originea acestor fenomene paranormale : magi vechi / magi noi ? Trei crai de la rasarit ? Craii de curte veche ? Cui ii poate fi atat de frica de cateva randuri, intr-o \"tara europeana\" in care libertatea opiniei este garantata de Constitutie ? ? ? Cu respect, Constantin Ion