Burgundia 9

de-a lungul lungului aluneca chipul...tu te auzi?sau frigiderul memoriei,sau rabdarea mortii lasa urme pe peretii vietii.un om fara coperta?pe bune,tu te auzi cand scrii?eu zic sa iei primul vers si sa faci ceva cu el,sa faci un poem in jurul lui.nu te amagi ca e la recomandate.sunt niste oameni care \"recomanda\" textele astea,care nu prea stiu ei cu poezia

unu
nu e la recomandate
si da
nu doar ca ma aud
dar din intimplare tonul tau il si simt
cuvintele au greutate
dle Pelivanov
si timpul e si mai greu

ba era la recomandate acest text si mie chiar mi-a parut rau cand a fost scos. poate ai modificat tu ceva, poate...cine stie.

am apreciat aici propunerile lexicale; eu cred ca e reusita constructia: \"de-a lungul lungului\", apreciez curajul de a o folosi, nu cred ca e nici epatanta, nici fortata. mi-a placut cezura, schimbarea petrecuta in versurile repetate. nu-mi place insa (fonetic): \"in gat gustul\", poti sigur schimba acolo cu altceva pentru a evita disonanta. finalul, zic eu, este deosebit.

La seminarii am învățat niște lucruri despre sonoritățile cuvintelor. Mi s-au părut cele mai interesante lucruri legate de cuvinte. Pot fi cuvinte care nu spun nimic sau cuvinte inventate,dar să dețină acele sonorități care să transmită ceva precum muzica. Cred că așa ceva ați încercat și dvs. aici, însă nu cred că ați reușit. Mult-disputata expresie \"de-a lungul lungului\" nu are sonoritate plăcută, în primul rând, sună a \"la capătul capătului și sfârșitul sfârșitului\",pentru mine,vreau să zic. Dar nu această expresie mă încurcă pe mine. Ci versul aecesta:

ascuțită frica țipă mut în gaura gurii

Eu l-am pronunțat cu voce tare. ȚI-CA-ȚI-MU-GA-GU. am ales silabe din fiecare cuvânt care sunt accentuate, ies în evidență, în timpul citirii. de exemplu în intonație, să zicem. Mie mi s-a părut foarte \"afon\",dacă nu vă supărați și scris fără atenție. Uneori nu ne putem da seama noi singuri de ce facem. De aceea e nevoie de alte păreri, cred. Cred că spunea și cineva mai devreme despre \"frigiderul memoriei\", \"răbdarea morții\"; \"pereții vieții\", \"gustul speranței\". le-aiu văzut și trei colegi de ai mei și auspus același lucru: \"metafore obosite\". Să mă iertați că i-am citat exact,dar cam asta sunt.Ce este cel mai rău cu aceste cuvinte este că ele nu reușesc să creeze imagini sau stări.Sunt ca niște butoaie goale.Chiar și dacă pleznesc,nuse întâmplă nimic. Nu curge nimic din ele. Pleznesc sec. Ultimul vers \"am rămas un om fără copertă\" ar fi fost mult mai de efect dacă era exprimat simplu,cu ce a avut autorul în cap de exemplu \"am rămas un om fără minte\", \"am rămas un om fără haine\", \"am rămas un om fără om\", \"am rămas un om fără trup\", și lista poate continua. Acest lucru e testat de exemplu la machiaj sau la o pereche de cercei: nu culorile, nu zorzoanele sunt cele care penetrează. ci tocmai linia fină,simplă,sinceră cu care machiajul a fost trasat, cu care cerceii au fost confecționați.

din suflet pentru analiza minutioasa va ramin datoare
doar citeva cuvinte de asa zise zorzoane va trebui sa renunt -
de-a lungul lungului chiar imi propusesem sa o repet pentru o lungi spatiul in care batrina aceea, isi bilbiia cu greu si tandru ptr mine e adevarat , amintirile, ......
mai e destul drum pina sa placa tuturor un text - si da, fiecare observatie argumentata ne imbogateste!

inca ceva: lucrez mult textele pina sa le scriu - poate ca da, sunt prea Altfel pentru acest site , tot ce e posibil

nu am vazut nimic de-al meu la recomandate
si nu , serios, nu conteaza asta - ptr mine bucuria sunt com-urile care ma pun pe ginduri si spuse cu interes si spirit
viata e prea scurta sa ne distram continuu si peste tot , asa ca sa treaca timpul
cred ca da, ai dreptate cu gitul.....voi schimba
pe curind si multumesc ca iti ei timp ptr com-uri

e un poem delicat, cu tristete si cu acel \"de-a lungul lungului\" care are un nu stiu ce, dincolo de cuvant, o putere vizuala si sonora.
o placere sa il citesc,
cu prietenie,
andrei t

poate ca ai dreptate poate nu
e bine sa afli diverse pareri - e bine sa mai asculti de alte voci
in final traim in ecouri adunate

Un poem puternic si sincer.Uneori brutal de sincer, in contrast cu delicatetea si sensibilitatea ta. Ai incredere in busola ta, forta talentului tau, care este real, indiferent ce spun unii, asa cum reala este steaua nordului! Si da,
\"am rămas un om fără copertă\"
este un final extraordinar. Imi place foarte mult. Sincer! Cu prietenie, Celerion

de unde ai venit - poate acea stea a nordului
lumea mica a burgundiei este prea departe - un virtual al carui gard trece prin cer
multumesc ca m-ai citit