Elisabeta Branoiu

E Duminică, e Primăvară, e seară, e încă frig! Văd multă ceață… Natura pare moartă! În inimă, simt... un sloi de gheață, Iar gândul meu trist, la Tine mă poartă…! Privind spre Înălțimi, Oștiri

Acel, Cineva, nemărginit, mi-a descoperit un lucru minunat! Nu sunt o boabă de nisip, din milioanele furate de val... Sunt marea, sunt oceanul fără de sfârșit! Nu sunt o stea căzătoare, Să

Ce mari taine dezleagă, Cel de Sus... Din Lumina cea necreată! Sufletul, luați aminte bine, plutește-n Paradis! Tatăl meu, Ioan, Cu haine albe îmbrăcat, Plutind într-o lumină, Spre Marele

În fiecare zi, îmi propun să șterg din memorie, cuvintele albe. Să le arunc în semiprăpastie, ca să mă renasc o nouă creație. Să șterg tot trecutul de mai ieri... dar, sunt împinsă mult mai

În ochii Tăi limpezi, văd flori de lumini! Văd iubiri ce revarsă răsaduri din stele prin mantia crângului de crini. Mâna Ta se pleacă, și ca a soarelui rază, inima-mi străpunge... Îmi

în fruntea turmei ca păstor îvăluit în lumini sfinte ca luna-n centru stelelor mergea spre Cel Nemuritor, Părinte. îi adresă cuvânt, făcând privirea roată: „Eu am spălat pământu-n sânge și,

Mă lupt din răsputeri, s-ajung la Tine-n Vârf de Munte. Dau mereu lupta cu lutul... Mă prăvălesc prin întunericul prea des, urc apoi, și scormonesc întregul Univers, să caut, de aflu

Oare, cum ne-am îndepărtat de iubire?! cum să fim iubiți, dacă noi nu emitem iubirea?! Oare, cum să ne numim fericiți?... iubirea e un câmp al conștiinței e însuși farmecul vieții, nici o

(scrisoare către Fiii mei) m-am născut în această caldă și frumoasă zi ! primăvara, viața mereu mi-o înoiește... nu-mi rămâne niciodată, elanul tinereții, secătuit, n-am pierdut nimic, nimic

viața mea vine din “existență”. nu e o iuluzie, existența rămâne pentru totdeauna: că a fost, este, și va fii... nu poate să dispară. dar, viața mea, mă plimbă ca într-un joc. uneori mi se

Viața mea a fost un tren, dar cu un singur vagon foarte lung și mereu gol. Doar cu sentimentele mele în el, prietenia, dragostea, amintirile, și câteva lucruri mici care mă bucurau, imi aduceau

O, Tată Ceresc! Spre Tine nădăjduit-am, și sper să nu mă lași să pier. În fața vrăjmașilor mei să nu mă întristez, să nu mă rușinez!!! O, Duhule Sfânt! din Porțile Luminii, În noaptea albă

E B. Tu ai sorbit un aer de înălțimi, Îți place să privești din vârf de munte Universul - plin de lumini. Cu fruntea rătăcită pe-a timpului cărare Acumulezi atâtea frumuseți sub

Poezia este expresia sufletească a poetului, creată din trăirea lui emoțională, din frământarea lui interioară ! Este creația de frumos, din zestrea lui spirituală. Poezia poate aduce mesaje

Afară ninge neîncetat și frigul intră-n casă... Nu intră-n al meu suflet Și mie, nici că-mi pasă! Urc cu privirea-n sus, văd fulgii albi de nea, admir tot Universul, ce-mi reamintește un

Ce sunt?... Unde merg?... Ce se întâmplă cu mine?... Cum să ajung Acolo, In lanul cu grâu curat, Unde se coace Pâinea Vieții Intru Cereștile Divine !!! Acolo... Dincolo de perdeaua Ce

Se clatină piciorul meu?... Of!...Mi-e tristă inima? Intoarce-te curând... suflete cald, parcă depărtarea dintre tine și mine ar dura mai mult de o mie de ani! E trist când nu ești lângă

Eu... sunt lumină din Lumină! M-am aprins din al dragostei prisos! Iubirea și căldura, ce mistuie a mea inimă, Provine de la Mirele Hristos! Călătorind prin gradul fierbinte, Al căutării de

Natura, prin stihul ei cel dulce, vădește lumii întregi, Farmecul Iubirii! Oglinda bunătății lui Dumnezeu! Grandoarea creației! De starea lumească

Cât a fost de bine în ospeție la Tine! Câtă înfiorare a cuprins inima mea, contemplând atât de aproape, sublima frumusețe a Ta !!!... Abia acum, am înțeles cu adevărat, suprema măreție a

In fața ta se deschid o răspântie de drumuri... Ciudat!... Ești în cumpăna vieții!... Omule... pe ce cale vrei s-o apuci ? Dacă n-ai un un scop precis în viață, dacă nu ești susținut de

Ortodoxia nu este religie... este cuvânt de zidire, este manifestarea Adevărului din Adevărul Divin, coborât în lume spre mântuire, factor spiritual de trezire ! Trezirea din întuneric,

Lumina Sfântă venită în ajun să vă aducă în suflet un veșnic Crăciun ! prin dragostea voastră creștină mi-ați dăruit în suflet, Har Divin, iubire și lumină. mi le-ați presărat pe

Există oameni, cu un suflet viu de credință și bunătate... purtând pe brațe crizanteme, semnele frumuseții ! Cu o privire caldă, tulburătoare, cu ochi senini, întotdeauna zâmbind, cu o