Tu de ce ai primit?
E Duminică, e Primăvară, e seară, e încă frig! Văd multă ceață… Natura pare moartă! În inimă, simt... un sloi de gheață, Iar gândul meu trist, la Tine mă poartă…! Privind spre Înălțimi, Oștiri
EBElisabeta BranoiuNu sunt o boabă de nisip
Acel, Cineva, nemărginit, mi-a descoperit un lucru minunat! Nu sunt o boabă de nisip, din milioanele furate de val... Sunt marea, sunt oceanul fără de sfârșit! Nu sunt o stea căzătoare, Să
EBElisabeta BranoiuLa Poarta Veșniciei
Ce mari taine dezleagă, Cel de Sus... Din Lumina cea necreată! Sufletul, luați aminte bine, plutește-n Paradis! Tatăl meu, Ioan, Cu haine albe îmbrăcat, Plutind într-o lumină, Spre Marele
EBElisabeta BranoiuNu te îndoi, sunt umbra ta
În fiecare zi, îmi propun să șterg din memorie, cuvintele albe. Să le arunc în semiprăpastie, ca să mă renasc o nouă creație. Să șterg tot trecutul de mai ieri... dar, sunt împinsă mult mai
EBElisabeta BranoiuDin Zările Eterne
În ochii Tăi limpezi, văd flori de lumini! Văd iubiri ce revarsă răsaduri din stele prin mantia crângului de crini. Mâna Ta se pleacă, și ca a soarelui rază, inima-mi străpunge... Îmi
EBElisabeta BranoiuPăstorul cel bun
în fruntea turmei ca păstor îvăluit în lumini sfinte ca luna-n centru stelelor mergea spre Cel Nemuritor, Părinte. îi adresă cuvânt, făcând privirea roată: „Eu am spălat pământu-n sânge și,
EBElisabeta BranoiuMă lupt
Mă lupt din răsputeri, s-ajung la Tine-n Vârf de Munte. Dau mereu lupta cu lutul... Mă prăvălesc prin întunericul prea des, urc apoi, și scormonesc întregul Univers, să caut, de aflu
EBElisabeta BranoiuIubirea, esența vieții.
Oare, cum ne-am îndepărtat de iubire?! cum să fim iubiți, dacă noi nu emitem iubirea?! Oare, cum să ne numim fericiți?... iubirea e un câmp al conștiinței e însuși farmecul vieții, nici o
EBElisabeta BranoiuLa Mulți Ani, azi, de ziua Mamei ... a Bunicii, a Femeii.
(scrisoare către Fiii mei) m-am născut în această caldă și frumoasă zi ! primăvara, viața mereu mi-o înoiește... nu-mi rămâne niciodată, elanul tinereții, secătuit, n-am pierdut nimic, nimic
EBElisabeta BranoiuRugă către Cer
O, Tată Ceresc! Spre Tine nădăjduit-am, și sper să nu mă lași să pier. În fața vrăjmașilor mei să nu mă întristez, să nu mă rușinez!!! O, Duhule Sfânt! din Porțile Luminii, În noaptea albă
EBElisabeta BranoiuStejare... copăcel
E B. Tu ai sorbit un aer de înălțimi, Îți place să privești din vârf de munte Universul - plin de lumini. Cu fruntea rătăcită pe-a timpului cărare Acumulezi atâtea frumuseți sub
EBElisabeta BranoiuCe este poezia?
Poezia este expresia sufletească a poetului, creată din trăirea lui emoțională, din frământarea lui interioară ! Este creația de frumos, din zestrea lui spirituală. Poezia poate aduce mesaje
EBElisabeta BranoiuNinge
Afară ninge neîncetat și frigul intră-n casă... Nu intră-n al meu suflet Și mie, nici că-mi pasă! Urc cu privirea-n sus, văd fulgii albi de nea, admir tot Universul, ce-mi reamintește un
EBElisabeta BranoiuMântuirea și Iubirea
Ce sunt?... Unde merg?... Ce se întâmplă cu mine?... Cum să ajung Acolo, In lanul cu grâu curat, Unde se coace Pâinea Vieții Intru Cereștile Divine !!! Acolo... Dincolo de perdeaua Ce
EBElisabeta BranoiuE trist când nu ești lângă mine
Se clatină piciorul meu?... Of!...Mi-e tristă inima? Intoarce-te curând... suflete cald, parcă depărtarea dintre tine și mine ar dura mai mult de o mie de ani! E trist când nu ești lângă
EBElisabeta BranoiuLumină din Lumină...
Eu... sunt lumină din Lumină! M-am aprins din al dragostei prisos! Iubirea și căldura, ce mistuie a mea inimă, Provine de la Mirele Hristos! Călătorind prin gradul fierbinte, Al căutării de
EBElisabeta BranoiuIntre durere si extaz
Natura, prin stihul ei cel dulce, vădește lumii întregi, Farmecul Iubirii! Oglinda bunătății lui Dumnezeu! Grandoarea creației! De starea lumească
EBElisabeta BranoiuLa Cina Ospățului
Cât a fost de bine în ospeție la Tine! Câtă înfiorare a cuprins inima mea, contemplând atât de aproape, sublima frumusețe a Ta !!!... Abia acum, am înțeles cu adevărat, suprema măreție a
EBElisabeta BranoiuOmule... pe ce cale vrei s-o apuci?
In fața ta se deschid o răspântie de drumuri... Ciudat!... Ești în cumpăna vieții!... Omule... pe ce cale vrei s-o apuci ? Dacă n-ai un un scop precis în viață, dacă nu ești susținut de
EBElisabeta BranoiuTrăiți în Dumnezeu !
Ortodoxia nu este religie... este cuvânt de zidire, este manifestarea Adevărului din Adevărul Divin, coborât în lume spre mântuire, factor spiritual de trezire ! Trezirea din întuneric,
EBElisabeta BranoiuMamă și Tată, cei mai buni părinți din lume,
Lumina Sfântă venită în ajun să vă aducă în suflet un veșnic Crăciun ! prin dragostea voastră creștină mi-ați dăruit în suflet, Har Divin, iubire și lumină. mi le-ați presărat pe
EBElisabeta BranoiuOmul care a știut să creadă în oameni
Există oameni, cu un suflet viu de credință și bunătate... purtând pe brațe crizanteme, semnele frumuseții ! Cu o privire caldă, tulburătoare, cu ochi senini, întotdeauna zâmbind, cu o
EBElisabeta BranoiuCunoaște-te pe tine însuți
Când descoperi cunoașterea de sine, intri în armonie cu Pronia Cerească. Cunoștințele tale stârnesc împotrivire iar cei de langă tine, încep să nu te mai recunoască! Oglinda sufletului
EBElisabeta BranoiuNebunul
motiv: nu mai postați linkuri către pagini externe (a se citi regulile) Un pribeag din lumea asta călătoare din fărâmitura de neant, timpul și-l înfruntă cu tărie, stând aplecat peste
EBElisabeta Branoiu