Poezie
Din Zările Eterne
1 min lectură·
Mediu
În ochii Tăi limpezi,
văd flori de lumini!
Văd iubiri ce revarsă
răsaduri din stele
prin mantia crângului de crini.
Mâna Ta se pleacă,
și ca a soarelui rază,
inima-mi străpunge...
Îmi mângâie făptura,
pieptu-mi se frânge!
Nu ne-am întâlnit...
de mai multă vreme.
Azi, înaintând, pe calea aurie,
o lacrimă pe vârf de gene,
se scurge... mută de bucurie!
Pe calea timpului,
din Zările Eterne,
venea-I, cândva, pe brațe,
cu roșii cizanteme,
prin grădina visului nespus.
Eu, Floarea Reginei, Tu, Mirele Iisus...
..........................................
Era o vie trăire, și nu un simplu vis!
002.407
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Elisabeta Branoiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Elisabeta Branoiu. “Din Zările Eterne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elisabeta-branoiu/poezie/14079839/din-zarile-eterneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.