Elisabeta Branoiu

Când descoperi cunoașterea de sine, intri în armonie cu Pronia Cerească. Cunoștințele tale stârnesc împotrivire iar cei de langă tine, încep să nu te mai recunoască! Oglinda sufletului

motiv: nu mai postați linkuri către pagini externe (a se citi regulile) Un pribeag din lumea asta călătoare din fărâmitura de neant, timpul și-l înfruntă cu tărie, stând aplecat peste

Întunericul se uită pieziș, vine în salbă de sori, pe furiș... Nu vă lăsați cuprinși de forța lui afierosiți, nu vă lăsați înfricoșați, de magia lui intimidați... Menirea ți-e mare, Lumina

nimic nu-i trecător ca viața, din cât aflat-am, că stă scris, dar, există ceva în românia... pe care nicio tragedie istorică nu o poate suprima, și nu poate fi distrus, fiindcă, acest « ceva »

Închideți-mă într-o închisoare. Încercați să mă legați de mâini și de picioare, nu mai plâng, nu mă mai doare! În lumea asta mare plină de aroganță, ignoranță, fără pic de conștiință, și

Multa ură și dispreț a țintuit pe cruce, pe Cel fără de moarte sub cele trei piroane, noianul de păcate! O Bunule Mântuitor, îmi plec genuchii mei... și Te ador! Te zăresc în noaptea

Din cauza mărilor adânci, M-aș fi înălțat în zări ca ciocârlia. Tot mai sus, în Univers, O oră s-o păsrez, Domnului să îi închin Al meu osândit vers.

Tu... Biserica Mamă Tu Biserica, Mamă, Leoaică cu pui la sân Să mi-i crești "oameni de bine", Nu atei și nici hapsâni! În pântecu- ți deschis, Pe toți să mi-i ții strâns, Adumbriți sub

de E. B. Pasărea Fericirii, cu aripile istovite de atâta zbor, Coborând din zările aurii, mai jos de nori, S-a așezat pe un copac, Cel mai mic și nechivernisit al pădurii. Ca să cunoască

Ce amar și grea durere, Ce plâns făr-de mângâiere Va cuprinde lumea toată, La ziua de judecată. Când Dreptul Judecător Se va arăta pe nor, Va alege pe cei răi Dintre cei iubiți ai

Unde să mă adăpostesc din vâltoarea viselor rebele? Cum să mă apăr, de valurile furibunde, atât de grele?... Cu privirea prin spații, sub albe și mari constelații, urc pe fir de

După cum vedem, an de an, Maica noastră Parascheva, împreună și cu alți Sfinți din Biserici și Mănăstiri, unde Moaștele lor veghează la mântuirea sufletelor noastre, iată, reușesc mereu să ne cheme,

Ridică-i, Doamne, pe Romani, din valurile învolburate a acestei lumi, din această pretinsă știință. Că toate le vin acum pe dos și nu văd că se învârt într-un cerc vicios. Ridică-i,

Urmărite-n noaptea adâncă, de un un legiuitor, într-o funcție ce atârnă de mediu, neînțelegănd care e rostul acestei lumi mironosițelor femei vrea să le testeze râvna fierbinte, adevăratele

Doamne, pentru numele-Þi iubit Am lăsat în urmă lumea... Și pe calea cea îngustă, am pornit Fără gând la ce-o urma, Doar cu traista și toiagul, Rezemat de mâna Ta. Aurul ce mi-l dă

Într-o clipă de mister, în faptul serii Mi-am aruncat privirea-n sus... Pe Calea Nemuririi, Spre Adoratul meu Iisus. Dar, văd un chip într-o mantie albă, strălucind, Ce cobora în haos,

Mesagerul frumoasei Chemări Cutreieră pe albastrul vânt, Prin marea largă, spre cele șapte zări Purtat de-al Veșniciei Cuvânt. În noaptea suferinței El a înfruntat uragane, În iureș,

Lupta noastră nu va fi în zadar. Astăzi, Luni 04-06-2012 “Ci aceasta este ce s-a spus prin

Ce cântă urâtul! Aducător de discrepanțe, nemulțumiri, abandon de proiecte, cu brațele-i malefice, încrâncenat, își face drum prin sensul vieții mele. Vrea, destinului meu, să-i fie

Privesc spre cer, sub clar de lună, în noaptea târzie... să contemplu adânca întindere azurie! Îmi deschid inima, ascult cum privighetoarea cântă pe bolta senină. Cântul ei, mă îmbie ca o

S-au scurs anii, fără încetare, atât de nemilos e timpul, oare ?! Sub dezmierdarea blândă a zorilor firave, din buchetul împlinirii, din corola de floare, au căzut una câte una petalele

Prin înțelepciune totul s-a pregătit dintru început. Prin înțelepciune s-au cârmuit toate cu cuviință și cu dreptate. Prin înțelepciune s-au cunoscut cărările frumoase de pe pământ. Prin

de Elisabeta Branoiu Răspândite prin tot acest univers, Cu un entuziasm dubios Au inspirat oamenilor O deosebită atracție pentru Antihrist Și o respingere totală despre Hristos.

Tu Soare Sfânt al vieții Înveșmântat în roșia hlamidă, Tu Cel ce rotești galaxii sub cupola bolții divină, Dacă nu îndrăznesc prea mult: Ce sunt eu înaintea Ta, Slăvitul meu Părinte, Să mă