Ligia Pârvulescu

ei sunt oamenii. aceleași saltele uzate ce primesc arcuirile și căderile cu resemnare perfidă. rămân împotmoliți în uitare. insecte mari tresărindu-și umerii ca pe niște aripi năclăite de

“Look at me, and tell me if you’ve known me before” (“Inland Empire” - David Lynch) diminețile vin seci, golite de sânge. în jurul meu se ghemuiesc doar cuvintele. mici și rotunde. le înghit repede

foto: david nitsche - \"indifference\"

nu-nu-nu-nu / îmi țin trupul strâns îl apăr cu refuzuri bărbatul cu piele de viperă zâmbește îmi mângâie condescendent coapsele și încăpățânările oamenii șuieră pe lângă noi ca niște gloanțe cu

[setea 1] inima mea e o femeie geloasă. am legat-o de oase. să nu sfâșie. să nu taie cu lamele venelor când tu intri încrezător prin tunelurile mele de carne îndrăgostită. [setea 2] inima mea e o

în ciuda aparențelor fac parte dintr-o specie cu sânge cald. în unele nopți o femeie trece prin arterele mele. se așează pe vine își întinde mâinile în carnea mea palidă. atunci inima mi se

mâine o să mă tăvălesc în sânge de porc o să-mi pun o fundă lucioasă la gât și o să mă așez în prima vitrină frigorifică ținând brațele deschise

eram mică atunci mă supăra tare faptul că la teve în fiecare sâmbătă erau aceleași desene-animate duminica la cântarea româniei stăteam pe canapea și înecam odele alb-negru în lacrimile mele de copil

păstrezi și-acum amintire chiloții mei negri cu linii decise cuțite ce-ți adânceau aspru palmele nu mi i-ai dat niciodată-napoi nici nu mi-ai luat alții în loc așa că veneam goală sub rochie un

mereu în tine stau eu ferestre blocate de abur de la care gesticulez invizibil ca dintr-un film albastru și mut în tine e cald întuneric miroase a sex și a ceară topită stau ascunsă aici luminoasă

și ce dacă a trecut atâta timp asta nu schimbă nimic în ani gândurile tale rămân mereu imature ca niște plozi retardați iar tu o să fii mereu același coș de gunoi în care s-a aruncat

între ziduri iarba își scârțâie oasele se târăște pe burtă ca un câine fricos își linge lumina scursă pe o felie de coapsă înăuntru somnul ne înfășoară ochii cu bandaje stropite de vise lascive ne

dale noi lustruite vitrine pline de funde mari și albastre tații se plimbă pe lângă brazi electrici cu fetițe gălăgioase lipite zdravăn de mână eu primesc sms-uri și cadouri scumpe cumpăr

taxi cu isuși & poze de femei lascive pe bord lumina clipește umed fruntea aburind pe geamul închis în oglinda laterală lucrurile defilează invers ziua în care mi-ai spus că în copilărie te-ai

în oraș ninge mă aplec peste balustradă vărs roșu sec și mormăi aiureli te-aș fi înțeles poate aș fi simțit până la leșin cum iarna asta femeile se unduiesc mai tandru-n cearceafuri se uită mai

oamenii sunt case pustii intru becuri sparte sub tălpi alcool zâmbete trase nesigur peste gipsul murdar muzică dezumflată tristețile lor mă înfășoară reci ca niște gări părăsite alunec pe ziduri