Ligia Pârvulescu

bisturiul nu are emoții tăietura e perfectă în carnea rece întinsă pe pat ce puternică e totuși viața îmi spun carnea asta a fost până acum cineva care avea ochii deja întorși spre alte

(mamei mele) accidental în cutie se zvonește că nu există decât o singură certitudine aceea ca nu suntem decât niște viitori morți suntem bine închiși în sertarul nostru dar auzim tot nu

“there was never virgin got till virginity was first lost” (shakespeare) i-ar fi spus lucrul pe care aș fi știut să-l fac cel mai bine era să fiu femeie una dintre ființele de poveste care mai sus

În perioada 5-11 decembrie se va desfășura în București festivalul Festivalului de film japonez de anul acesta, organizat de către Ambasada Japoniei în colaborare cu Fundația Japonia și Cinemateca

În perioada 5-11 decembrie 2008 se va desfășura în București Festivalul Filmului Francez. Calendarul evenimentului: Vineri 5 decembrie Studio 16h00 « Gwoemul / The Host » (Joon-ho Bong, 2006) 18h00

sunt cel mai ager vânat, animalul sensibil. bărbatul înalt îmi netezește coama plină de sânge. pe mâinile lui curge mirosul de femele supuse și tandrețea ca fierul topit. îmi prinde gâtul în palme și

nimic schimbat aici. totul e simplu în casa asta cu ziduri fine. încă adăpostește un bărbat excesiv cu degete prelungi și agile. nu trebuie decât să ne potrivim umerii unul în altul să ne înnodăm

el n-o ajunge dizlocări de zâmbet oboseala întinsă ca o peltea peste oasele rupte nimic din femeia frumoasă în trupul lipit aspru de zid pe șira spinării singurătăți vuitoare în care ea nu se va

“poor is the man whose pleasures depend on the permission of another” (Madonna) [thirst] ești cel mai mare deșert necunoscut. trupul tău e un cort de piele arsă întins între coapsele mele. plutesc

suntem dragostea vieții noastre. e ceva natural și frumos ca femeia întinsă lângă noi, supusă și nemachiată, cu gura moale, conturul simplu și vag delimitat, corpul strâns înfășurat pe vertebre. ea e

cenușiul dispare din mine. de când am plecat știi doar cuvinte mici cu genunchii tăiați. aerul târât prin trahee, vorbele-șerpi. întunericul îmi fuge din palme cu agerimea unui sclav eliberat. în

despărțirea femeia asta prelungă prin care fac dragoste cu tine șuieră între noi întinsă ca un elastic încolăcindu-și anii în aerul tare până își pulverizează toate articulațiile *** ne zdrobim