Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ligia-parvulescuLP
Ligia Pârvulescu
@ligia-parvulescu
Jurnal

undead

1 min lectură·
Mediu


bisturiul nu are emoții
tăietura e perfectă în carnea rece întinsă pe pat
ce puternică e totuși viața îmi spun
carnea asta a fost până acum cineva care
avea ochii deja întorși spre alte nașteri
mirosul de ficat umplea camera
frica mea era ghemuită spre ușă un mare animal încolțit


acum s-a terminat în mintea mea e tăcere zăpadă
pe bolta neagră a cortexului liniștea întinde pete de lumină
totul e frumos ca o auroră boreală


pe pat sub impulsul tăieturii corpul mișcă articulațiile
aștept să deschidă ochi roșii lacomi nu se întâmplă nimic îmi trag nasul
mâna legistului nu tremură nu ezită n-a pierdut niciodată un puls
iar moartea n-ai cum s-o pierzi acul gros a intrat în arteră
mirosul de formol îmi înconjoară plămânii ca un bondar vesel
zâmbesc spun un banc
atmosfera se destinde ca un balon
începem să urcăm





075.686
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
143
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ligia Pârvulescu. “undead.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ligia-parvulescu/jurnal/1828897/undead

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu✓
moartea nu ai cum sa o pierzi
in mintea mea e tacere zapada


versurile scot poemul din horror-ul pozei, repetita pe_pat devine explicita pana la urma.
mcm
0
@heghedus-cameliaHCheghedus camelia✓
mă gândeam și eu. că s-ar putea renunța la foto, versurile fiind ele însele suficient de tulburătoare și sugestive. eu una trec repede cu mouse-ul peste imagine când recitesc. forța se atenuează spre final, probabil direct proporțional cu frica. sunt însă două imagini terifiante care se alătură senzației pe care am trăit-o când am auzit “expirând” un cadavru.
cu aceeași dintotdeauna curiozitate și plăcere a lecturii
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu✓
mie horror-ul de care spui tu mi se pare amuzant, o ironie oarecum, faza cu moartea, raiul, groaza noastra de ceva ce pana la urma e atat de natural si normal.
Multam de semn, ma mir si ma bucur ca dupa atata timp lumea ma mai tine minte pe-aici.
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu✓
nu pot sa renunt la foto, cum spuneam, potrivita sau nu, mi se pare atat de amuzanta, niste oameni-pui (adica ce mi-e una, ce mi-e alta, cel putin in fatza mortii) care se ridica sau cad spre ceva indefinit (rai sau neant)...exact imaginea din finalul textului, destinderea de care ai zis si tu.
Pe mine, cand am auzit \"expirand\" un cadavru prima oara, cand eram prin clasa a noua, m-a pufnit rasul :)...totdeauna autopsiile, paradoxal, mi-au facut pofta de mancare, ceea ce e un lucru la fel de natural ca moartea, bucuria, sexul etc.
Ma bucur ca a fost cu placerea lecturii din partea ta, si imi pare bine ca este si curiozitate acolo :)
0
@radun-gaborRGradun gabor✓
M-am oprit la textul tau, si l-am lecturat, o data , inca o data, si inca o data, tot il citesc si nu-mi vine sa cred cat de expresive si tulburatoare sunt versurile atunci cand le citesti, simti ca te ia cu fiori de caldura si de raceala.
imagini atat de sugestive. cred ca imaginea se potriveste cu textul, ca o manusa perfect mulata pe mana...

Cu placerea lecturii,
Radun.
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu✓
daca iti spun ca acolo e vorba de imbalsamarea bunicii mele acum 3-4 ani in sufrageria ei, cu mine de fatza pt ca n-am vrut sa plec, si ca ce am scris aici e real ce am simtit atunci si exact reactia mea de atunci, inclusiv bancul, poate o mai citesti o data :).
E o incercare de desprindere, detasare si impacare, si o experienta a mortii comune. Cel putin spiritual, mi-a reusit.
Multam, ma bucur ca ti-a spus ceva.
Prietenos :)
0
@radun-gaborRGradun gabor✓
Ligia,
nu contest cele spuse de tine, dimpotriva, cred in trairea pe care ai avut-o, deoarece stiu cum e. am trecut si eu prin ele. deci, cunosc sentimentul...

Cu prietenie,
Radun.
0