d semăna cu plânsul

(mamei mele) accidental în cutie se zvonește că nu există decât o singură certitudine aceea ca nu suntem decât niște viitori morți suntem bine închiși în sertarul nostru dar auzim tot nu credem râdem ne trăim ciclul complet între un scutec și altul strânși aici ne simțim apropiați uniți ca specie împărțim frățește futaiul întunericul foșnetul aerul circulă din plămân în plămân invaziv ca o boală mortală izul de sânge menstrual dinspre femela umăr la umăr cu mine mă face să mă simt vie carnivoră desigur liberă și nemuritoare trăiesc și asta poate chiar de când m-am născut diferența este între dimensiunea mică a lumii numărul unu și deșertul de după despărțirea de mâinile unei mame asta era cunoscut - suiți pe crengile lor de prădători ei știau că deși d nu auzise nimic își lipise pe față emoticonul ăla al ei de negăsit în vreo listă de messenger zâmbetul ăla inconfundabil pe care-l simțeam în plex ca pe un cuțit de câte ori ea trecea cu mine pe lângă firmele de pompe funebre știind