summertime

ideea e simpla, cum si structura de altfel. poemul mi se pare reusit datorita imaginilor bune, in special celei finala. poza se asorteaza cu atmosfera poeziei, parca completindu-o. succint, integru si penetrant.

Un poem reusit, care a creat automat conexiuni spre oglinda mea interioara. E sustinut si de o imagine cu grija aleasa.( Iar aceste lucruri le spune tot un Varsator cu ascendent in Balanta...)


Cu simpatie,
Jo

nu-mi pare potrivita fotografia
pentru ca mie una textul, in ciuda si dincolo de flash-urile pe care el foloseste, imi lasa sugestia luminii de dupa, a obloanelor sifonate, trase sau nu, dar prin care tocmai lumina razbate

de ce e necesara, de fapt, fotografia, cand textul mizeaza oricum pe imagini si de aceea e si construit pe o succesiune de asa ceva?

...cu mădălina, în ambele commuri.

poza aceea e mult prea implozivă & n-are assolutamente nicio treabă cu textul.

da, de după
și eu cred la fel, doar că imaginea e în plus
și dacă textul ar rămâne fără, ar fi încă unul dintre zecile de texte postate zilnic

Am intrat pentru că titlul îmi amintea o superbă melodie interpretată de Ella Fitzgerald & Louis Armstrong. Dar nimic altceva nu apropie aceste versuri de melodie.
Ȋn camera „au fost veri toride”, a fost multă dragoste. Ce-a mai rămas, ne spune fotografia.
Ȋn cuvinte simple, tristețe. Așa cred, așa înțeleg, așa simt.

Doru Emanuel

Nu numai \"camera\" (acesta era și titlul inițial, parcă) e privită cu depresie, acel spațiu al întâmplării, ci însăși amintirile celor petrecute acolo. Versurile finale aduc un fel de confruntare finală, dar analiza este tot a unui alt fel de ochi, care la rându-și și-a pierdut obiectivitatea. Finalul forțează o trezire la realitate, o ieșire în alt spațiu, poate chiar o evadare din legături, ca o privire aruncată pe fereastră. Dar nu aduce decât o altă perspectivă transfigurată, deci desprinsă și ea de real, un alt spațiu modificat, atins și el de ochiul poetic. Nimic nu mai este la fel în dimineața de după.

Fotografia e consonantă, forma indescriptibilă a fumului de țigară, dar mai ales spațiul... spațiul acela dintre deget și inel. Un spațiu cât o cameră misterică plină de amintiri.

veri \"toride\" și totuși o atmosferă rece, întunecată ... deprimantă

nimic nou în prima parte...
abia ultimele trei rînduri dau ceva \"creatiei si trairii poetice\"

din punctul *meu* de vedere imaginea si textul in...contra...timp...parca o mana efeminata...cu prea multe inele...fumeaza...si fumeaza...si fumeaza!...

ce?...\"victory\"?...ce-\'nseamnă asta?...ce-i drept, n-am auzit despre o astfel de *marcă*...nu mai fumez... dar înțieleg...\"dimineții de după\" \"mâinile tremurate ale unui bărbat \"...frumos!

va multumesc pentru vizite si pareri.

Ioana, acolo scrie \"victory lights\", si probabil n-ai auzit de marca asta de tigari pentru ca probabil real nu exista, exista insa mesajul :)

nu are esenta si nu-mi transmite mare lucru,iar pe langa acestea nu e suficient sa manuiesti expesii sau figuri de stil bine plasate pentru a orna ceea ce nu este defapt-esenta.si nici nu trebuie sa fie un mesaj transmis prin poezie pentru ca starile noastre poate nu pornesc dintr-o logica anume de aceea eu cand citesc o poezie vreau sa vad acel ceva care ma face sa uit pentru o clipa de preconceptii si sa inteleg ce a vrut sa insemne sau ceea este .aici se vrea a fi poezie dar nici macar asta nu este.

nu e poezie, e descrierea unei stari si prin urmare trecuta la personale. Multumesc pt trecere.

O experiență aproape a tuturor. Mi-a plăcut. Un tablou în versuri. M-au năpădit atâtea amintiri...Totuși, vodka nu merge cu tequila.

cam asa s-a vrut, da, un loc comun, de (auto)recunoastere. Nimic in text sau in alegerea foto nu e intamplator, inclusiv contrastul - si printre alte contraste, da, stiu, vodca nu merge cu tequila, nici ele nu sunt alese intamplator :)

e un text sub nivelul celorlalte texte ale tale, e ceva rational îi lipseste fiorul poetic.

te salut si imi cer scuze pt deranj cu zice anton

Djamal, ratiunea ramane, asta-i ideea :), dar nici mie nu-mi pare un text grozav. Multam de vizita, nu deranjezi, salutari.

motoarele_de_viteză/valurile_de_căldură, nu prea sună bine, mă refer la alăturarea lor în două versuri succesive. E un filon liric în poem, (în prima parte) dar neexploatat îndeajuns.
cu scuze pentru deranj,
al 1583-lea cititor,
anton

ai o parere mai buna decat mine despre textul asta :D Nu zic ca nu exprima nimic, dar nu prea e literar :) Cum ziceam, nu deranjezi, multam.

un text care a născut atâtea contradicții...
ba da , e o stare care se transmite pentru cei cu receptaculi!!!)foarte clar, da , e autorecunoaștere,fiecare în parte este o vodcă sau o tequilla, fiecare ,în parte avem ochii mijiți de un semiobscur sau de lumina dimineții, și , mai ales , fiecare în parte iubim și suntem părăsiți în felul nostru,un text de excepție,amical, lumiere

nu stiu cum e sa fii parasit, am avut norocul sa nu stiu pana acum, sper sa-l am si de acum incolo. Dar probabil ca sentimentul seamana cu cel pe care-l ai atunci cand trebuie sa parasesti pe cineva care nu-ti e indiferent. Multumesc ca mi-ai impartasit un alt unghi din care se poate privi textul. Parerile sunt impartite cu privire la el, dar ma bucur daca tie ti-a placut.