ressurection

Ligia, în primul rînd sunt gelos pe tine că ai făcut revelionul în Brazilia, hmm… not fair… Îmi place poza ta, e blue ca un sentiment de răceală. În ceea ce privește poemul tău, m-a fascinat & m-a băgat în dimensiunea gîndurilor tale. “Nisipuri negre”, “noaptea”, “deșertul lucios”, “morții”, “sînge”, “setea” – sunt imagini bacoviene pe care le manipulezi cu talent și cu forță. Finalul are un aer libertin.

da, mai profund, mai subtil, mai prelucrat, mai elaborat, mai rafinat. uite un poem care iese din \"tiparele\" tale de până acum. și prinde bine sacadarea asta prin punct. tăișul respirației.

m-am poticnit la \"îmi vântură nisipurile negre\", la \"zidurile celulelor\" și la \"morții uscați\" (aici și acustica e disonantă)

oricum, ai schimbat \"traseul\" poetic. ai grijă doar la influențe, să nu te lași contaminată de un stil sau altul, de un poet sau altul.

am lăsat semn pentru că ai reușit ieșirea din chingile cuvântului. l-ai lăsat să respire. probabil că l-ai agățat și pe el, cuvântul, în trupul poeziei.

Ela

am remarcat și eu un altfel aici. un altfel mai sensibilizat, mai delicat, mai incisiv. de la transcedearea într-o altă dimensiune și pînă la tendința spre materializare se simte răsucirea emoțiilor, vibrația lor, dezghețarea treptară, ca și cum orice celulă/obiect/cuvînt ar prinde viață înăuntru. exteriorizarea se face mut, ca o șoaptă. drumul prin care cuvintele șiroiesc e prelucrat/sculptat cu scalpelul, de aici și curgerea firească. în final, pentru menținerea echilibrului, dezghețarea totală, respirația necesară prin celălalt, ca o deschidere.

Ligia,
ce sa mai zic la cele, deja, zise... felicitari! si... Sarbatori fericite!

cu prietenie,

Singele gros ca un grumaz de animal incoltit. Asta e excelent in opinia mea. In rest comun, dar nu rau. Stiu ce-mi vei raspunde, am vazut din celelalte comuri. De regula las comuri unde am ceva de spus ori la autori pe care ii urmaresc. Aici voiam sa subliniez versul asta superb din punctul meu de vedere. Oricum e ultima trecere pe un text de-al tau, nu ca ai avea nevoie. Cam asa am inteles eu din raspunsurile tale.

a se acompania cu vioara si tambal :)

Cristi, da, brazilia e o tara interesanta, cu plusurile si minusurile ei, a fost un revelion...altfel :) Imi pare bine ca ti-a placut textul.

Ela, mai schimb si eu registrele, sa nu ma plictisesc :)...ochiul tau a vazut ce trebuie.

Ecaterina, e si un dezghet pe-acolo, nu neaparat benefic :) Multumesc de vorbe :)

Petrut, multumesc pentru felicitari, mereu e loc si de mai bine zic eu, cea atotnemultumita :D

Emilian, imi pare rau ca raspunsurile mele la comentariile tale n-au fost la inaltimea asteptarilor. Eu in principiu nu-mi modific textele, dar pot sa te asigur ca atunci cand se vor sedimenta si voi trece din nou peste ele o sa tin cont de parerea ta. Faci cum crezi, eu o sa te citesc in continuare si o sa las comentarii in pagina ta, pentru text, nu pentru persoana/reactie. Asa consider eu ca e fair pe un site de literatura, daca literatura e buna.

Mihai, ca de petrecere, sigur :D. Iti stiu parerea la textul asta :D

Tuturor, multumesc de trecere si semne, le-am primit cu placere. Toate cele bune.

imaginea este superba, personal nu cred ca acest text este cel mai bun text al tau, ai altele mai bune si mai sublime
desi si acest text e bun.
sarbatori fericite si un an nou plin de bucurii si de inspiratie
cu stima

am schimbat registrul aici, dar e un tot text scris din neiertare, poate combinatia asta il face sa sune oarecum...arid :) (am o mizantropie care ma ajuta sa nu iert lipsa de caracter a oamenilor nici dupa mult timp, nici la sfarsit de an sau ani...)
Poate ai dreptate cu textele mele, eu oricum sunt nemultumita de fiecare in parte, intr-un fel sau altul :)
Multumesc de semn si vorbe, ma bucur sa aflu ca citesti pagina mea. Sarbatori fericite si tie :)

nu \"un tot\", ci \"tot un\", desigur.

\"Sange ... ca un grumaz\", \"nisipuri negre\" si oi albastre. No, d\'apoi sa nu va fie cu suparare, scrieti poezii pentru oameni simpli si sensibili, care vor sa isi reflecte sufletele in poezia dumneavoastra? Mie nu mi se pare. Ce este peren in aceasta poezie? Are si imagini reusite.

daca tu te identifici cu oamenii simpli si sensibili, nu deschide pagina mea :D...glumesc :)...ceva mult mai accesibil ai gasi totusi in textele mele anterioare. Ma bucur ca ti-au placut unele imagini :) Bine ai venit pe site, succes si un an bun iti doresc :)

reintra in mme bovary care se uita la desene animate! tipul asta de surralism nu mai merge nici online la gramada. doar in isbnuri pe care nu le cumpara nimeni niciodata.

azi sunt fata:)

la multi ani

...

...excelent imi aminteste, nu stiu de ce, printr-un fel de esentializare, de un alt final, al lui Ungaretti: disperare ce creste neincetat/viata mea este/ asa strangulata in fundul gitului/doar o stinca de strigate. (tutto ho perduto, tr. M. Mincu).

stiu ca ti-a ramas sufletul la textul ala al meu cu desene animate :))...o sa revin la stilul ala, daca asa o sa simt :)
La multi ani si tie, mai fata :)
Cu simpatie

imi pare bine ca ti-a placut finalul, iar daca te-ai gandit in final (asa cu \"nush de ce\") la Ungaretti, m-a facut curioasa, sper sa ajung sa citesc si eu, citatul pe care l-ai dat suna bine. Ma bucura trecerea ta pe aici.

Nu-mi place imaginea, imi pare ca nu se \"imbuca\". E o imagine vag lirica, linistitoare. Aduce o sugestie de pace, odihna si mintuire cita vreme versurile o refuza. Serenitatea ti se refuza. Respira mai departe!

Adrian, deci imaginea nu-ti place. Eu imaginea asta n-o percep ca pe o imagine linistitoare si calma, culorile spun altceva. Dar...fiecare cu perceptia lui. Serenitatea? n-o doresc :)

Robert, eu am simtit poza in contextul cuvintelor. Dar asta nu-nseamna ca toata lumea simte la fel, desigur :) Asa e, nu sunt singura persoana de aici care isi insoteste unele texte de fotografii tot creatie proprie, ma bucur ca ai observat. Imi pare bine ca textul ti-a placut.

Va multumesc de vizita si pareri, toate cele bune :)