silent night

în oraș ninge
mă aplec peste balustradă
vărs roșu sec și
mormăi aiureli

te-aș fi înțeles poate
aș fi simțit până la leșin cum iarna asta femeile
se unduiesc mai tandru-n cearceafuri
se uită mai adânc în oglinzi și
se piaptănă mai rar
aș fi văzut cum ochii le pâlpâie aburiți de nesomn
ca niște lumânări în ferestre-nghețate
m-ar fi excitat până la tremur
pielea lor lustruită ca o coajă de măr și
buzele asprite de vin roșu sec





de fapt

dacă eram tu
femeile ar fi fost doar niște ceva-uri
cu fund mișto
mi-aș fi întins sictirit mâna pe ele
să le pipăi ca să le pricep
orb analfabet
bâjbâind inutil peste cururi străine
zgâriate în braille