Jurnal
poveste
nepoezie
2 min lectură·
Mediu
eram mică atunci
mă supăra tare faptul că
la teve în fiecare sâmbătă
erau aceleași desene-animate
duminica la cântarea româniei
stăteam pe canapea
și înecam odele alb-negru
în lacrimile mele de copil slăbănog
trasam în mintea mea mică și plină de răzbunare
un plan cincinal personal
în care eram mare și puternică
exterminam toate madrigalurile și
cuvântările
eliberam televiziunea și
dădeam oamenilor de mâncare
auzisem eu de la tata că
moș gerilă ăla nu era decât așa o poveste
îmi suceam mintea gândindu-mă cum
să-l aduc pe moș crăciun înapoi
eram la mătușă-mea în titan
în vacanța de iarnă
atunci am aflat că
oameni cu doi-trei ani mai mari decât mine
au făcut ziduri vii pe străzi și că
mureau pentru libertate
am început mă îmbrac
cu lacrimi de răzbunare în ochi
tremurând de surescitare
voiam să mă duc la universitate
pe scară vecinii strigau se trage se trage
mătușă-mea a-nchis teveul
se ducea la veceu la fiecare
cinci minute
o fricoasă cu care nu vorbesc nici acum
a-ncuiat ușa a tras obloanele și
a-nceput să mă zgâlțâie și să mă tragă de haine
cu niște priviri de animal hăituit
stai aici nebuno unde vrei să pleci
vrei să te omoare ăia pe stradă
ești mică și nu știi ce-nseamnă
nici nu știi pentru ce o să mori
m-am trântit pe pat
plângeam cu sughițuri
lașilor lașilor strigam printre lacrimi
lașilor îi strigam lu tata la telefon
apoi lucrurile au intrat în cursul normal adică
oamenii au început să cadă
stăteam în noapte cu ochii holbați în tavan
mi-i închipuiam ca pe niște fructe prea coapte
despicate de gloanțe pe pământul tare
strângeam jucăria mea preferată în brațe
și număram șoptit focuri de armă
a fost primul an în care
la mine a venit moș crăciun
el înseamnă și-acum
toți oamenii tineri acoperiți de sânge-nghețat
care în iarna aia mi-au lăsat cadou
lambada
desene-animate noi la televizor
primul recviem
pe dumnezeu și
libertatea să-mi amintesc toate astea
cu voce tare
mă supăra tare faptul că
la teve în fiecare sâmbătă
erau aceleași desene-animate
duminica la cântarea româniei
stăteam pe canapea
și înecam odele alb-negru
în lacrimile mele de copil slăbănog
trasam în mintea mea mică și plină de răzbunare
un plan cincinal personal
în care eram mare și puternică
exterminam toate madrigalurile și
cuvântările
eliberam televiziunea și
dădeam oamenilor de mâncare
auzisem eu de la tata că
moș gerilă ăla nu era decât așa o poveste
îmi suceam mintea gândindu-mă cum
să-l aduc pe moș crăciun înapoi
eram la mătușă-mea în titan
în vacanța de iarnă
atunci am aflat că
oameni cu doi-trei ani mai mari decât mine
au făcut ziduri vii pe străzi și că
mureau pentru libertate
am început mă îmbrac
cu lacrimi de răzbunare în ochi
tremurând de surescitare
voiam să mă duc la universitate
pe scară vecinii strigau se trage se trage
mătușă-mea a-nchis teveul
se ducea la veceu la fiecare
cinci minute
o fricoasă cu care nu vorbesc nici acum
a-ncuiat ușa a tras obloanele și
a-nceput să mă zgâlțâie și să mă tragă de haine
cu niște priviri de animal hăituit
stai aici nebuno unde vrei să pleci
vrei să te omoare ăia pe stradă
ești mică și nu știi ce-nseamnă
nici nu știi pentru ce o să mori
m-am trântit pe pat
plângeam cu sughițuri
lașilor lașilor strigam printre lacrimi
lașilor îi strigam lu tata la telefon
apoi lucrurile au intrat în cursul normal adică
oamenii au început să cadă
stăteam în noapte cu ochii holbați în tavan
mi-i închipuiam ca pe niște fructe prea coapte
despicate de gloanțe pe pământul tare
strângeam jucăria mea preferată în brațe
și număram șoptit focuri de armă
a fost primul an în care
la mine a venit moș crăciun
el înseamnă și-acum
toți oamenii tineri acoperiți de sânge-nghețat
care în iarna aia mi-au lăsat cadou
lambada
desene-animate noi la televizor
primul recviem
pe dumnezeu și
libertatea să-mi amintesc toate astea
cu voce tare
074.565
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ligia Pârvulescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 330
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ligia Pârvulescu. “poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ligia-parvulescu/jurnal/1759256/povesteComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ligia, cu tot respectul, suna ca naiba \"nepoezie\" :(. pe bune. as reduce prima strofa putin, doar cateva versuri ar fi mai bine presarate. imi place sa aud ceea ce faceai pe timp de comunism, ma asteptam sa fie mai plictisitor, dar... vad ca era cat de cat bine, cu exceptia desenelor-animate din televizorul cristal :) bunicii mei au si acum \"teve\" cristal aruncat pe undeva :)). finalul suna placut, ca o rugaciune meditativa spre ceva la care sa te gandesti o vreme.
0
las nepoezie, nu e prima oara cand il folosesc...il pun atunci cand parerea mea e ca am scris un text slabut, e ca un fel de autocritica, d-aia si suna asa :)
Si mai cred ca altii au facut lucruri mult mai putin plictisitoare in perioada aia. Pentru mine a fost oarecum bine, eram prea mica sa realizez intreaga situatie, am si alte amintiri, dar am bagat destul patetism si oricum m-am lungit asa ca...Am scris textul asta pentru ca in fiecare an in perioada asta ma gandesc la momentele alea, si la faptul ca la orice bine, oricat de mic, se ajunge cu sacrificiul fizic unor marionete idealiste. Probabil asa se realizeaza progresul...
Si mai cred ca altii au facut lucruri mult mai putin plictisitoare in perioada aia. Pentru mine a fost oarecum bine, eram prea mica sa realizez intreaga situatie, am si alte amintiri, dar am bagat destul patetism si oricum m-am lungit asa ca...Am scris textul asta pentru ca in fiecare an in perioada asta ma gandesc la momentele alea, si la faptul ca la orice bine, oricat de mic, se ajunge cu sacrificiul fizic unor marionete idealiste. Probabil asa se realizeaza progresul...
0
desigur, \"sacrificiul fizic AL unor marionete idealiste\" :)
0
in loc de \"apoi lucrurile au intrat în cursul normal adică\" as pune \"apoi mi-am mai revenit\" si cred ca as renunta la toata ultima strofa deja devine cam patetic adica ultima strofa parca ar fi un discurs al andreei marin si e pacat pe cuvant ai scris o poezie foarte frumoasa
0
asa e, fara ultima strofa suna mai putin patetic, dar am spus deja ca stiu ca e patetic si asa o las, nu e poezie, si asta am spus, poate mai incolo o sa schimb, am retinut parerea ta. Mie mi se pare boring cap-coada :D
0
RD
Am retrait momentele surprinse de tine LIGIA.E bine ca nu mai traim EPOCA DE AUR.Dar oare atitea vieti pierdute nu au fost un pret prea scump pentru ceea ce traim azi.Imi place cum ai reusit sa cuprinzi in versurile tale si perioada anterioara si trecerea dureroasa la la ziua de azi. E o poezie reusita
0
am spus deja destul in comurile anterioare, asa ca ce pot sa mai zic...doar multumesc :)
0
