Poezii

E prima zi din an şi-n timp ce taxiul gonește peste pod moscheile își plimbă turnulețele în orizont şi eu mă gândesc ce haos să iubești o femeie frumoasă căreia i se prăbușesc sprâncenele

LCLaura Cozma

0

3

Umblai prin savană desculț sub de un strat de praf purpuriu Urmele degetelor smolite pe obraji brațele cu mușchi încordate în ochi aleargă un tigru urmărind antilope tigrul si lipsa totală a

LCLaura Cozma

0

5

(Psalmul 48: Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit-au cu numele lor pământurile lor) Aceasta este casa În fiecare zi bat sute de cuie fixez perfect

LCLaura Cozma

0

4

văd și astăzi mâinile tale crăpate murdare muncite mirosind a tutun unguresc ochii tăi plânși patul în care a pășit pisica albă și femeia în costum de baie de pe perete cineva te-ar

LCLaura Cozma

0

3

Tufe de liliac au năpădit mormintele uitate Cruci fără nume. Piatră sau de fier. Cele de lemn furate de țigani să se-ncălzească iarna Tufe de liliac acoperă uitarea Şi Domnul le-a sădit, cu

LCLaura Cozma

0

0

Acasta este gura cu ea zidim sau dărâmăm spunem povești nemuritoare ori cântece de jale din bătrâni Aceștia sunt ochii cu ei citim ce zace-n suflet cuprindem cerul lumea toată mările

LCLaura Cozma

0

1

Bunicul meu degustă vinul prin țărână și lacrimile mele-i spală vina de-a fi crezut că Dumnezeu nu-l va-mbrăca vreodată în lumina Sa Bunicul meu degustă vinul chiparoșii ard la căpătâi

LCLaura Cozma

0

1

În vreme ce oamenii plâng, proptit de zidul răcoros, un bătrân trage cu voluptate din țigară. O fată în roșu își admiră sandalele noi, o ia la pas printre cruci și flori. Cojile

LCLaura Cozma

0

0

Copilul închide ochii și sare. Căpița de fân e un piept cald de mamă. Acoperișul, trambulina cea mai înaltă ascunde sub poalele-i roșii saci de tărâțe făină și nuci cerge de cânepă cu bobi albi și

LCLaura Cozma

0

3

Trupul tău, acest acordeon la care cântă când nimicnicia, când Dumnezeu vas de lut în care fermentează dorințele deznădejdea Ești mai mult Părți din tine se pierd în sufletele altora Trupul meu

LCLaura Cozma

0

0

tremură Pământul în ropotul iubirii și al urii noastre cărăm chirciți povara lui de veacuri o piatră vineție peste care Domnul își va lăsa-ntristat odată pleoapa păstrăm în

LCLaura Cozma

0

2

Stăteam la graniță aveam genunchii zgâriați o cruce strălucind la gât pe câmp e o apă curgătoare învolburată pești argintii mereu grăbiți norii separă cerul de pământul cerului gândurile

LCLaura Cozma

0

6

când ți se pare că trecutul tău l-a trăit altcineva un individ ce poartă numele tău/ un individ dubios ce s-a folosit de corpul tău/ s-a hrănit din amintirile și visele tale/ îți zicea te iubesc ești

LCLaura Cozma

0

6

din 3 în 3 ore se aud cloptele vreunei catedrale mă foiesc în pat simt pereții încăpători mult prea încăpători pentru sufletul mărunt mă întind precum o viță de vie spre pereții aceștia înalți și

LCLaura Cozma

0

7

Copilul trecea adormit dintr-o cameră în alta Fiecare pas îi pierdea din greutate Copilul pășea lent pe linie și amintirile se lipeau de pereții transpirați asemeni unor ventuze însetate Ceva îl

LCLaura Cozma

0

3

oare știi cum e să te miști în propriul tău trup ca în trupul unui străin? m-am pierdut odată cu Dumnezeu treceam prin parc singură căzuseră castanele și odată cu ele s-a adunat tot prundișul în

LCLaura Cozma

0

8

te iubesc ioana pentru ridurile tale fine de femeie la 30 de ani pentru urechile de elefănțel și părul auriu dar mai ales pentru ochii blânzi și mâinile de balerină nu observi ochii

LCLaura Cozma

0

8

Creșteam în tine ca într-un incubator aripile erau un simplu accesoriu unghiile elementul cel mai important voi scurma sub pământ să îmi găsesc locul de unde am venit se spune că Dumnezeu există

LCLaura Cozma

0

4

captatio benevolentia: "dacă nu mă iubiți eu plec" (Laurențiu Enache) mi-aș murdări mâinile în sângele tău ca apa cristalină ți-aș gusta ochii și gingiile m-aș scurge la poalele tale te-aș înconjura

LCLaura Cozma

0

9

ar trebui să îmi lipesc degetele de fața ta să-ți sorb imaginile din copilărie să îți sorb ca pe-o bucată de zahăr degetele lipicioase ar trebui să te așezi în fiecare seară la capul meu să mă

LCLaura Cozma

0

7

prima avea caligrafia încâlcită. cerneala neagră se amestecase cu da, se amestecase iar tu te gândeai că mi s-a întâmplat ceva așteptam întinsă. bunica m-a învățat cântece de înmormantare

LCLaura Cozma

0

7

mi-aș fi așternut părul la picioarele tale aș fi revărsat lacrimi pe gleznele acestea asemeni unei Magdalene cu mir între gene te-aștept e o dezordine copleșitoare/ în mine atâtea pahare goale/ un

LCLaura Cozma

0

2

nu cunoscuse pe nimeni ca ea felul în care îi luminau ochii când îngăduia tristeții să i se înfrupte din suflet cum lăsa lucrurile să cadă rotindu-și părul între degete despărțire cu

LCLaura Cozma

0

5

îmi trec degetele pe față că și cum aș vrea să te înlătur pe tine și amintirea ta de halou al holocaustului tu nu m-ai iubit niciodată ți-ai fi plimbat doar penisul prin purpuriul măruntaielor

LCLaura Cozma

0

8

te plimbi pe scaunul meu de la picioare spre spătar și nu te poți hotărî ce vrei de fapt rolul tău în această poveste este unul minor tu ești băiatul care întinde paharul cu apă cititorilor

LCLaura Cozma

0

2

în piele se topesc numerele scrijelite adânc 1 0 9 * un suflet languros ți se va strecura printre degete unduindu-se asemeni unui fum pe divanul plămânilor

LCLaura Cozma

0

3

prima dată când ai strivit albastrul cerului cu pumnii te-ai temut că Dumnezeu îți va cădea în brațe sau că ura lui te va fulgera așteptai cu un tremur nebun în ochi pedeapsa stăteai

LCLaura Cozma

0

7

În sfârșit ai fi apăsat pe accelerație până în ultimul pom al ultimului deșert de ciment în care baloanele roșii clipesc în zadar Aruncă-ți părul geanta plină de nimicuri și cuțitul pe

LCLaura Cozma

0

3

vă veți întreba poate unde locuiesc cât de des schimb cearșafurile șterg praful mătur spăl vase defapt nu fac nimic din toate astea eu nu locuiesc Acasă locuiesc în caverna magică și

LCLaura Cozma

0

3

nu mai vreau să pierd vremea căutand cărări între firele mele de păr vei găsi vârsta ta albă am pășit mereu în același ritm cu luna învață-mă să dansez să-mi port trena pe spinarea cuvântului știi,

LCLaura Cozma

0

6

în ultimul timp mâna dreaptă îmi tremură ca un pește cautând apele acelea negre și reci, dinții lostrițelor în ultimul timp nu mai nimeresc tastele și mă întreb ce ar mai fi de simțit/ de

LCLaura Cozma

0

6

mă trezisem la miezul nopții Maria Maria te strigam și undele gândului meu stârneau maree în părul tău adormit spatele arcuit îmi scrijelea privirea pe țărm picioarele noastre se vor

LCLaura Cozma

0

3

în adâncul pielii mele se așază gresia simt frigul care-mi urcă în ovare cum își face loc cu coatele printre copii nenăscuți îmi place să-mi fumez sufletul să-l urămaresc cum iese încolăcit din

LCLaura Cozma

0

2

îmi era frică să aleg toate arătau bine pe dianfară roșii îmbietoare îmi plăcea să calc pe cele stricate căzută la umbra coroanei se juca pe pielea mea o pictură de monet surprindeam vântul

LCLaura Cozma

0

4

știi dimineața aceea care se strecura sub plapumă care îți arăta cealaltă față a mea elastică/ arcuită/ caldă ca și ciocolata amăruie mi-am întins picioarele până la capătul luntrei mă

LCLaura Cozma

0

2

(există un timp al inimii bune în al câtelea ceas suntem noi?) imaginează-ți un chip și-acela voi fi în suflet o tristă tăcută icoană bizantină/ te-aștept într-o ramă cu lacrimi de sânge mă

LCLaura Cozma

0

4

felie de gânduri din mană de praf sfărâmate de timpuri vândute pe-un raft zdrobită de carii în mațe sau gât mă macină viața în sucuri cu rât o coajă uscată rămâne din mine crescând

LCLaura Cozma

0

6