Sângerare

cred că este primul text mai grav și asumat al laurei din ultima vreme. primul text în care se zice pe sine renunțând la a se filtra prin efectul unui om sau al câtorva asupră-i.
un biografism dozat printr-un soi de ascundere, comprimare, simbolizare. ca după zidul care protejează, revelând, totuși.
curge simplu. e un respir după suspine. de aceea are capacitatea de a stârni rezonanță. are un început care anunță, nițel obscur, cât să justifice desfacerile succesive.
are curajul unei nudități în care se păstrează tristețea alienării prin ceilalți.

si ma rezum la a spune ca e un text bun, concentrat.

Prima dată am trecut aseară pe aici, dar nu am îndrăznit să deranjez, vezi tu, partea aceea din final e pusă parcă intenționat...
Nu toată lumea merită atâta deschidere, Laura.. vei vedea cu timpul...
În fine, sunt multe de spus, și eu am învățat să mă abțin.
Aș vrea însă să te rog să citești această poezie mâine, poimâine, și să vezi ce bijuterie este fără adăugarea din final.
S-ar termina perfect cu starea aceea de nemișcare, și atât.
Și aș scoate și versul cu arcadele.
Mult succes!

mădălinico,
ai spus tot în comentariul tău. te apreciez pentru că înainte de a cunoște povestea din spatele fiecărei imagini, ai intuit-o, ai resimțit-o.
cred că știi cât mă bucură asta, în calitatea mea de \"choux\" declarată (literalmente vorbind)

elis,
ce coincidență! chiar ieri te \'bârfeam\'.
ai niște fotografii (atenție! fotografii, nu poze!) foarte reușite.
mai mult, portrete (feblețea mea).
nu te cunosc, dar cei care o fac mi-au zis că semănăm.
mulțumesc pentru semn.
m-a bucurat

Lucia,
nu deranjezi.
să nu te abții.
promit că mă voi gândi la sugestiile tale.
ultima strofă nu e pusă intenționat,
nici nu m-am gândit că ar descuraja pe cineva.
e o parte din anamneza stării de ieri.
e una dintre cele mai dureroase răni ale trecutului
dar mă simt mult mai bine acum

strofa a 3-a o văd puțin prea dură, cam forțată. dacă folosește la ceva, îți spun că mi-a plăcut poezia ta.
amical,

strofa aceea e dură pentru că așa a fost să fie,
spartul arcadelor are legătură cu senzația reală de asfixiere în Biserică
senzație la fel de intensă precum ura

dar știi,
what goes around comes around, cum zice justin

ps- :) folosește la ceva. sa devin din choux o floare de primăvară (măcar în ochii mei)

fotografia ta am impresia ca induce o sensibilitate speciala comentarilor care vin din directie masculina .nu inseamna ca prin aceasta creatiile tale nu sunt just receptate.esti dor la fel de frumoasa pe dinafara si in interior