Ex factor

acest poem este viu, zic asta convins ca autoarea crede ce spune si are nerv, de remarcat tonul hotarat inca din titlu. poate cea mai infioratoare paralela a inlaturarii e imaginiea holocaustului, trebuie intr-adevar sa fie
ceva ingrozitor acest ex factor, cu toata indiferenta lui poetica.

Nu dispera - poezia nu e doar atat. Asa cum scrii tu s-ar putea sa ajungi o femeie singura si celebra - pui viata ta in vers.
Eu zic sa ai pace, Dancus

Nu văd rostul primelor șase versuri, pentru că nu văd legătura cu restul poemului. Mi se par forțate, distonante.

Pentru mine poemul începe de la \"îmi trec degetele\", continuând cu imagini vii precis conturate:
\"ți-ai fi plimbat doar penisul prin purpuriul măruntaielor mele/ ca un cuțit
ca un tgv prin hipersensibilitatea/
mea sistolică\"

Asta e viața. Și asta e poezia.

\"exista mult omor, dar nu și sânge. uciderile sunt săvârșite curat și întotdeauna în tăcere\" (henry miller)

Ionuț, \"autoarea\" nu crede prea multe, ea doar simte și doar asta scrie. nu ex factorul e înfiorător, ci efectul lui asupra mea. dar știi toate astea.

Anghel,
ai dreptate. mare dreptate. doar că aici nu am vorbit eu, ci subconștientul meu. habar n-aveam ce va ieși nici ce voiam să transmit, eram doar în starea aia în care trebuia să scriu.

Ștefan,
mulțumesc pentru urare.
și eu caut pacea, nu în zadar mă cheamă Irina.
numai că pacea asta mă face uneori să mă simt un cadavru viu.


numai bine!

uite că mă emoționez și eu, asta pentru că poezia mea a reușit să te emoționeze, așa dezolantă cum e.

eu cred că ție totuși ți-a plăcut aici tgv-ul, ți-a amintit de vremurile din Franța. hihi

măcălăcățesc!

esti la marginea dintre tranzitiv si metafizic. cat tipm te retii aici esti esti originală, vie, adorată.

Marin,
doar acu te-am văzut

m-ai făcut să zâmbesc
vorba lu mădă
mulțu