Imortalis

eu o iau invers
contează
faptul că ioana are o casă veche în centru
cu o gradină micuță tivită cu imortalis
e o chestie la fel de fără importanță pentru restul lumii ca și bricheta bonus
sau poemele noastre de pe aici
valoarea ei ține de altceva de propriul gust de ochii cu_care privim viața

îmi place copilăria pe care o pui în vorbele tale
are un farmec aparte

Excelent, Laura. Progresezi in luni cat altii in ani.
O maturitate a scriiturii cu ghidusii secrete si priviri copilaresti grave asupra haosului mundan, si toate acestea cad bine pe tine.
:)

\"te iubesc pentru că ești mereu singură
pentru că nu ai copii și câinele tău are acum o cușcă
pe locul unde altcândva era un leagăn\"

Dumnezule, cîte se pot spune prin poezie!

O primăvară primăvăratică în continuare!

< a href=\"http://www.youtube.com/v/M-QfLJbEN3k\">imortalis</a>

decepționată de grava decadență a vremurilor, haina melanholiei lascivă îmbracă mansarde și eros ascetic

cum silviu reuseste sa fie ambiguu si atunci cand trebuie sa explice vanzatoarei ca doreste o paine si niste oua :)

laura, fii atenta:
1. daca incepeai fara \"te iubesc\" [deja dezvalui motivul textului si nu ma mai motivezi sa descopar ce care unde si cum] si il plasai undeva pe la sfarsit era ok. apoi,
ultima strofa este offtopic, de la nelu veghind tacerea [constructie in realitate fatidica:P] pana la destainuirea lm-ului rosu.
dar ce imi place la tine, atunci cand scrii, e ca reusesti sa pastrezi discursul credibil, ceea ce e mare lucru, crede-ma. si tu chiar esti o poeta, spre deosebire. doar ca mai ai de asteptat putin si cel mai important e sa ai rabdare

wondergirl,
cozma racoare inima ta
ar fi vrut să zică ceva
din păcate e foarte obosit(ă)
epuizată
coux
cred că da
ai dreptate și
m-a bucurat tare că m-ai descoperit :)
(acum suntem chit, știi ca pe deviantart eu sau mă rog
nu mai știu cum era)

Anghel
m-am chinuit tare până s-ajung aici
(vorbesc de parcă acum ar aș fi hahahah)
da
era enervant când nu te puteai exprima cum ai fi vrut
mă simt mult mai bine așa
da
să știi
no
aștept să intru în manuale în următoarele câteva luni


Nicolae,
sunt o căpriță veritabilă
(nu întâmplător mă chamă Irina)
(aici e paradoxul întregii mele existențe
choux și căpriță
au meme temps)
nu mai ești supărat pe mine
brăți!
mortal!


deea,
of
cuvintele naibii ce mă enervează
cred că și tu ai fi iubit-o pe ioana
în mai puțin de 5 minute de când am făcut cunoștință i-am spus că mi-e foarte dragă
face parte din categoria aceea de oameni pe care îi iubești chiar înainte de a ști ceva despre ei
ea râdea dar simțeam că e mereu departe,
în altă parte
mulțumesc pentru Nickleback
se potrivește cu poezia
:)
m-am întrebat dacă e bine ori rău c-am scris-o
știi ca nu suport să te știu plângând
dar poate că suferința asta ne face să ne simțim vii
habar n-am


Silviu,
nu știu exact dacă era melancolie ori tristețe

Ionuț,
uite cum ai reușit să te convingi singur
că nu mă gândesc la tine
(bine, cu ex cepția cazurilor în care poeziile îți sunt dedicate)
atunci când scriu

știu ce spui și ai dreptate
dar
în mare parte poeziile mele sunt explozii
am și observat că încep mai tot timpul cu un ton ridicat și puternic
dar descendent
așa e la mine
așa funcționez eu

iar ultima strofă
of
și eu am simțit-o scârțiind
amalgamul de verbe și de timpuri
(mădă mi-a sugerat să renunț la mai mult ca perfect
și așa am făcut)
deci la formă putea ieși mai bine
dar are rolul ei strofa asta
e de fapt prezentul poeziei și legătura cu întreaga poveste a ioanei
cu toate că nu știu cât de evident e
dar nici nu trebuie

poetă? știi că râd. mulțumesc oricum

ps- o să iau 10 la matematici financiare. am știut de 10! :D
aștept felicitări anticipate