Poezie
de mâncat
1 min lectură·
Mediu
felie de gânduri
din mană de praf
sfărâmate de timpuri
vândute pe-un raft
zdrobită de carii
în mațe sau gât
mă macină viața
în sucuri cu rât
o coajă uscată
rămâne din mine
crescând mucegaiuri
sau hrană la câine
scrijauă de pâine
râvnită de toți
mă pierd în ospețe
cu dinți de noroi
063.830
0
“din mană de praf” nu-mi sună prea bine, deși imaginea vizuală e reușită. Rupi ritmul cu versul 3, poate găsești un înlocuitor pentru “sfărâmate”. Praf și raft nu rimează. Dacă tot vrei să scrii în formatul ăsta clasic, măcar găsește rime.
“zdrobită de carii” iarăși lasă de dorit. Cariile nu zdrobesc. Remarc aliterația din versurile 6 și 7, “mațe”, “mă”, “macină”. “În sucuri cu rât” – ‘cu rât’ e un pic forțat, vrei să definești viața prin prisma porcului?
Strofa 3 iar nu are rimă. Versul 11, “crescând mucegaiuri”, e un gerunziu forțat și intercalat prost. Poți găsi ceva mai bun decât ‘mucegaiuri’, orice ai face duce cu gândul la Arghezi.
“Scrijauă” – nu cred ca e corect gramatical. În context sună popular, dar nu văd alte referiri arhaice sau populare în poezie. “Cu dinți de noroi” – ‘noroi’ e un atribut foarte prost pentru ‘dinți’. Mai caută :) Cu versul ăsta ai reușit să strici tot – nu pune niciodată metafore sau epitete dubioase la sfârșit (bine, nici în general).
Mesajul l-ai transmis, te și văd aruncată din mână în mână și din gură în gură. Îi văd pe toți care se zbat să apuce câte o coajă din tine. Ar ieși o poezie bună dacă ai corecta-o.