Poezie
Rostro
1 min lectură·
Mediu
tremură Pământul
în ropotul iubirii
și al urii
noastre
cărăm chirciți povara lui de veacuri
o piatră vineție peste care Domnul
își va lăsa-ntristat odată
pleoapa
păstrăm în piept ceasornice de tablă
uitându-și ticăitul
sub rugină
Fântânile adânci ascund în ele Cerul
023
0

ultimul vers este simplu dar are o frumusete a lui, intalnita si pe la alti autori
succes