Trupul meu esti tu

Trupul tău,

acest acordeon la care cântă când nimicnicia, când Dumnezeu

vas de lut în care fermentează dorințele deznădejdea

Ești mai mult

Părți din tine se pierd în sufletele altora

Trupul meu ești tu

acest acordeon la care cântă degetele și dragostea ta

se va rupe din mine

un ghem de vise îți va purta surâsul

si-ntr-o zi vei afla de ce

te iubesc

***

Toate mizeriile ți-au rănit pupilele

ți-au zgâriat sufletul

minciunile și îndoielile ți-au ars epiderma

Si ai spălat acest trup cu vin

l-ai întărit cu pâine

Oricât ai încerca, nu poți.

Esti un miez de lumină și lumea

e monstrul ce crește în tine.

Mai adânc decât mările negre și stelele moarte

Dumnezeu te va cuprinde în brațele

Sale

Acolo nu poate fi decât bine

o casă cu geamuri ascunse în frunze de nuc

înspre soare băncuțe de lemn

ce casă

Acolo mi-aș face!

***

E noapte dincolo de păduri ciutele sunt încolțite păianjeni întind pânze luna-și ascunde fața

ca și când ar muri pentru toteauna

oamenii poartă măști

de clovn

măști de animale, de porțelan venețian

își spun cuvinte frumoase, înjură, mângâie

se-njunghie

Moartea crește în ei

odată cu urâțenia

***

În luna lui Prier înfloresc magnoliile

în Cuptor te-ai născut și

iarba cea caldă

Soarele se joacă-ntre trupuri de apă

părul meu îți mângâie brațul

părul meu îți sărută obrazul

Te-ai născut odată cu iarba înaltă, de-aceea

Eu

nu voi muri

niciodată

***