Irina Nechit

Ai un nume ca un ghem de lână. Împletești din el mănuși pentru generali căciulițe pentru secretare. Fredonezi imnul țării cu ministrul finanțelor îl tragi de limbă pe ministrul de externe îl

s-a deschis are zăpadă înăuntru nu știu cum se numește iau o stamină pe limbă înghit polenul negru îmi recunosc propria voce amestecată cu salivă specie nordică rezistentă la frig circuit

Ceea ce trebuie să-ți spun va rămâne să putrezească în mine după ce îți voi spune cu totul altceva Nu-ți pot spune nimic din ceea ce aș vrea să-ți spun nu vei afla decât lucruri pe care

Încă nu mi-au retezat nici un segment de os nu mi-au tăiat un milimetru din claviculă sau din femur nu mi-au înjumătățit plămânul nu mi-au extirpat nici o bucată de carne primejdioasă trupului meu

Umilința este o palmă învinețită de frig un cap înfundat în guler o gură care inspiră aerul expirat de alte guri Umilința e soțul și soția mama noastră și a părinților noștri fiica pruncilor

O minge se rostogolește pe harta lumii paharul cu apă se răstoarnă peste marea egee cărțile zboară în stoluri spre cuvântul care a fost la început Când vei ști cine sunt fracul tău va împinge

Azi în oraș s-a deschis un hotel patronul lui a vorbit despre tine la cina festivă de la el am primit în dar un stilou de lux acum îți scriu o scrisoare cu stiloul acesta: dragă eternitate mă

Acum văd numai oameni care vin în odaie să se mângâie pe cap să absoarbă întunericul Genunchii mei s-au lipit unul de altul coloana vertebrală e un semn de întrebare uitat pe cearșaful

Satul ud îmi vorbește la telefon îmi dă de înțeles că se pregătește de somn că ar vrea să mă viseze din nou în rochia de capron ce mi se lipea de genunchi și trezea în mine instinctul furios al

În hol două fete cu tatuaje pe ochi pălăvrăgesc despre un negru plin de praf care le dă binețe în fiecare zi pe acoperiș se adună păsări bolnave de inimă te cerți cu mama gândacilor porți un

cu vârfurile degetelor de la picioare atingi parbrizul măturat de vrăbii ce somn chinuit ce tălpi înguste aerul pe care îl respiri e totuși mai rece decât cel din fața mea ai șosete albe ca

Copilul fricii doarme ziua în poala mea legat la ochi își suge degetul Se teme de omul din fântână de rădăcinile sălciilor de ruinele unui râu de mirosul cărților Fuge de limba de leu de

Doar cu vin roșu ca sângele de taur aș putea să-mi trezesc mătușile care dorm la umbra zidului pulverizat doar cu untdelemn sfințit le-aș unge pleoapele străvezii prin care se văd irișii lor

Ne potrivim pentru că ne împotrivim punctului de vedere al omului greu așezat pe genunchii omului ușor care stă în brațele unei năluci enorme așezate în poala unei năluci foarte mici ne

Slăbiciunile s-au agățat de gâtul meu trăgându-mă în jos ca niște copii alintați dar eu îmi țin capul sus de parcă tot ce îmi lipsește e o coroană Privită pe un vârf de munte sunt de mărimea

o să te invit la mine să umplem un ceainic cu apă oh abia mă țin pe picioare mi-am sărbătorit toate aniversările într-o singură zi mai am în frigider o sticlă dar ea se află în altă

Cred că-l voi atinge. Voi face un pas voi întinde o mână fără a mă apăra de soarele încremenit între versanți. Aurul său crește din senin mustul său fierbe în așteptarea unor dinți

1. Luminați pe toate părțile cuvântul întuneric veți găsi în el umbrele amanților îmbrățișați în soare scufundați în tăcere duși de valurile Mării Moarte. Deschideți cuvântul ușă intrați în

Cozile de zmeu se aprind vântul schimbă forma focului noaptea în care ai albit a fost o noapte albă ai vrut să dărâmi peretele cu palmele însă piatra și mortarul s-au împotrivit ai scris pe

Cine va stinge un chibrit cu suflarea mea cine va trezi un copil cu glasul meu cine va sta la fereastra mea sărutând cu buzele mele sticla prin care se va vedea o ploaie torențială cine se va

Ziua când de după zid se va arăta soarele Ziua când de după soare se va ivi ariciul cu sfere de pământ înfipte în ace Ziua când toate oglinzile vor deveni baloane cu luciu metalic iar

Luna pe lacul pantofilor el în cer eu la geam. Zboară cu el biletul la avion viza golul visarea. Lumina de pe fruntea lui respiră adânc trece peste lanțuri de munți. Mi-am uitat

Ai jucat în baruri de noapte cu atâția vărsători și tauri lei și scorpioni săgetători și gemeni le-ai spus că jocurile de noroc au mai multe enigme decât teoria relativității nouăzeci de