Ai intrat în marea de lacrimi
până la umeri.
Piatra legată de gât
rămâne ca o plută la suprafață.
Din ochii tăi blânzi
cad lacrimi de piatră
având forma ochilor mei.
Juri să nu mai
Un animal cu laba tăiată mi s-a ghemuit pe genunchi.
Are ochi de lup urechi de mistreț nări de bursuc
și suspină ca un om.
Cândva el știa să toarcă să grohăie să vorbească
le cânta liliecilor
Ați întins mesele au venit oaspeții.
Pe cine mai așteptați?
Băuturile v-au dezlegat limbile
v-au descleștat gândurile.
Ce nu vă ajunge?
Ați vorbit până în zori
dar se pare că mai aveți ceva
Nu m-am gândit la el
până nu au început să-mi gâlgâie
cuvintele în beregată.
Nu le mai pot opri
le las să forfotească în aortă și în toate venele
ce urcă spre lumina creierului
șerpuindu-mi sub
Copilă transpirată
copilă cleioasă
au să te mănânce oamenii ascunși prin unghere.
Mai întâi se vor uita la tine
de sus în jos
apoi de jos în sus
vor trage adânc aer în piept
și vor mușca din
De la zâmbetul neobservat
al fătului din pântec
începe resemnarea.
Copilul va avea gropițe în obraji.
Va arunca o piatră la întâmplare
și va ucide o rață.
Va învăța că mac-mac
îl înghite în
el zice că nu mai are nevoie de cuvinte
de la bărbie în sus e întuneric pe chipul lui
amețit de propriile rotații
se oprește în piața pustie se întoarce cu fața spre nord
rupe o crizantemă din
mă văd pe un imens ecran
arăt
ca o tipă inaltă fără ceas
fără brichetă fără căști pe urechi
am două linii orizontale
adânci pe frunte
despic aerul cu unghiile de otel
vorbesc despre fructe
diminețile altora fac genuflexiuni
se bărbieresc se spală pe dinți
își lungesc genele cu rimel
taie marmelada ling untul de pe cuțit
ies din oglinzi ies în oraș
dimineața mea îi întoarce
ai o privire de criminal încă mai poți
scăpa de ea
ultima dată te-am văzut la capătul
unei dâre de sânge
care se prelingea pe o gambă
străpunsă de cuiul ruginit
vorbeai cu cineva la telefon: de
îi spun soarelui dintre copaci: nu te apropia de
mâna mea atât de albă
povestește-mi cum ai intrat
în depozitul de aripi și cum ele au luat foc
nu uita flăcările ajută-mă să pun aici
o virgulă
nu uitați condoleanțele mai e
loc în ultima pagină mai repede fato
termină fraza pune punct
de unde s-a luat o muscă atât de
grasă în birou
ninge ca pe vremuri dumnezeule s-au întors
iernile de
intrați pe geam
e o seară în pregătire
vă aștept în odaia ticsită cu
drapele sfâșiate
am să vă învăț să plescăiți din limbă
de câteva zile n-am cheltuit nici un ban
n-am îmbrăcat haine
mă gândeam la crăpături
la ciorapii rupți la gleznele pe care se sprijinea
scheletul meu avântat spre o dorință târzie
verbalizam o stare pe alee
pământul de sub asflat îmi asculta pașii
luna
Peruci ferestre munți
culoarea unui omoplat
zidit în peretele sarmațian
\"aș fi putut să-mi duc plămânii în pădure\"
zice păpușa de plastic
vino să vezi cum își retează părul blond scuipând pe
M-ai strâns de pe drumuri
m-ai lăsat să trăiesc în capul tău
mi-ai dat aripi noi vaporoase
m-ai hrănit cu resturi de civilizație elină
Ce strâmt era sub osul frunții tale
dar cât de aproape de
incredibil aerul
împotrivindu-se mirosului tău abdomenului tău
o dimineață cu exerciții fizice
cu jaluzele izbite de pereți
cu două chei în buzunare una de la casă
una de la centura de
IN