Gâtul meu parfumat

Interesante gînduri de supraviețuire. Pe ansamblu, ideea a fost bine îmbrăcată în cuvinte.
Nu este rău.
Ne mai auzim.
Numai bine.

Acesta este un text care m-a atras. Și l-am citit în cheia zicerii (sau a scrierii, actul de creație), gâtul acesta. Nu știu dacă asta a fost intenția autoarei, dar chiar dacă nu a fost, important este că eu am putut să-i dau o semnificație și am putut vibra la ceea ce am citit.

Draga Tamara
Si pe mine m-a atras \"Gatul tau parfumat\" si nu regret ca e un gat de toata isprava, motiv pentru care m-am hotarat sa-i dedic un studiu mai amanuntit. Sper sa ai simtul umorului si sa nu mi-o iei in nume de rau.

Cuvintele se preling din minte în gât unde ‘gâlgâie’ , încercând să răbufnească pe foaie.
În secțiunea finală a poeziei te desparți de corp, îl privești din exterior, iar gâtul îmi lasă impresia unui obiect la care ții și pe care îl aperi.

Gelu, da,
trebuie să avem grijă fiecare de gâtul său, pentru a supraviețui, mulțumesc că ai observat ideea.
Miruna,
ai și tu un ochi foarte ager, ai văzut că poemul e despre tensiunea cuvintelor care vor să fie rostite, deci, creația vine și din gâtlej, mulțumesc pentru comentariu!

Dumitru,
eu am simțul umorului doar în orele serii și când bate vântul dinspre nord-vest, așa că am înțeles mesajul tău. Mulțumesc mult de semn!

Mulțumesc, Răzvan, că ai remracat răbufnirea pe foaie a cuvintelor, iar gâtul ca obiect e chiar o supermetaforă. Îți urez multă inspirație!

A nu te gândi la gâtul tău decât doar atunci când încep să-ți gâlgâie cuvintele prin beregată înseamnă a încerca să spui ceva care te depășește, depășindu-ne totodată și pe noi toți cei care credem că orice spunere se poate produce nu neapărat prin intermediul coardelor focale, ci oarecum direct din stomac sau din creer. Capcana parfumului e și ea ceva pentru cine se poate mulțumi toar cu parfumul.

Dragă domnule Nicolae Popa,
am multă încredere în intuiția dumitale și în capacitatea de a lăsa cuvintele să vorbească singure, fără coarde vocale. Mulțumesc și pentru parfum! Noapte bună.

Dorința de supraviețuire \"încă o toamnă\" este dezarmantă. Poezia ta mi-a adus aminte de \"Moartea căprioarei\". La fel de emoționantă!