Vedeam bine spinul țineam strâns acul
apărură stropii calzi și am spus că nu pot
Nu avea sânge albastru
O dată în an îi dădeam craiul de cupă
să-l țină lipit de buze gândindu-se la o
Atârnă un glas în aer, praful și pulberea au ridicat în jurul lui ziduri concentrice așa cum trandafirul își ține pistilul închis, păzit de straturi compacte, glasul din aer mă cheamă noapte și zi mi
Ei cred că sunt niște oameni buni
Vorbesc despre bunătate ca despre zeama de găină
și devin foarte buni când au un vin bun
Cei mai buni dintre ei strâng cu multă căldură
mâinile
La început totul îmi părea o glumă
verdeață întinsă pe perete
chiștoace pe florile pline de molii
ale covorului
Ascultam viorile vara
străbăteam ninsorile iarna
le citeam din poeții decedați
Fie-ți milă de mica ureche
spală-ți dinții înainte de a vorbi cu ea la telefon
nu-i spune că toată noaptea a nins
cu stârvuri de câini albi
nu te apropia de mica ureche
nu striga nu
Peruci ferestre munți
culoarea unui omoplat
zidit în peretele sarmațian
\"aș fi putut să-mi duc plămânii în pădure\"
zice păpușa de plastic
vino să vezi cum își retează părul blond scuipând pe
Scaunul acesta s-a trezit fără picioare
Dulapul a rămas fără oglindă
Geamurile au devenit cioburi
De sub tapet ies rădăcinile metafizicii
O față scăldată în lacrimi
se apleacă deasupra
hopa-hopa hopa-hopa hopa-hopa
vreau să plec urgent în europa
dar acolo sigur mă așteaptă
câinii cu colaci în coadă
nu am viză nu am acte cu ștampilă
de organele juridice mi-e silă
mai rămân un
Nimănui să nu i se rupă inima
de muzica neauzită
să nu i se oprească ceasul pe vreme urâtă
să nu i se termine chinurile
Duminicile să caute nume noi
pe care să le uite până luni
Să treacă
să tun și să fulger
să fac spume la gură
să sparg timpane să dărâm pereți
(cum aș putea să te apăr
de mânia cuvintelor)
să port dimineața rochie de seară
să-mi leg clopoței la glezne
să
Lam-ti-ri-di-ri-di-da
luna plină se scălda
în fântâna de la colț
unde a murit un hoț
sateliții străluceau arborii se legănau
hau-hau-hau hau-hau-hau hau
nimeni nu l-a agresat
nu i-a dat cu
Gaz rimează cu necaz
energie cu urgie
floare cu înmormântare
cine azi va protesta
foame nu va îndura
cu ministrul ghidirim
vom ajunge-n țintirim
iară domnul prezident
e câinos și
azi la meteo au spus
că dinspre meleagul rus
vine vijelie mare
lapoviță și ninsoare
vântul îmi sufla în față
eu sugeam un cub de gheață
și zburdam prin mahala
na-na-na na-na-na
prin văzduh
lună plină lună plină
n-am mâncat nimic la cină
mă simțeam așa ușor
parcă îmi venea să zbor
laba dreaptă îngheța laba stângă tremura
un bețiv mă înjura
am fugit prin mahala
șa-la-la
curios! m-am împiedicat de-un os
lung și luminos
mergeam în patru labe prin mahala
cântam încetișor tra-la-la
apoi am început să latru
cred că era ora patru
osul semăna puțin cu o lumânare
mă
Termocentrală cu două turnuri
unul mai lung altul mai scurt
cel scurt își lasă umbra peste cel lung
în vale două mahalale
una mai lungă alta mai scurtă
pe cea scurtă latru eu
pe cea lungă botul
Aș fi putut să accept inelul de aur
pe care în secolul douăzeci mi-l băga cineva pe gât
metaforic vorbind
dar eu am ales pe altcineva
și inelul de aur a ajuns până la urmă
pe degetul
Degețele scumpe degețele
nici iarna asta nu scăpați de ghețuș
vă lipiți unul de altul
zece oscioare chircite într-o pereche de ciorapi românești
mai răbdați până traversez strada pușkin și piața
nu voi scrie texte pentru vagabondul beteag
el mă înjură că trec și nu-i las nici un ban
în căciula stropită cu noroi
nu va înțelege nimic din poezia mea
mă va trimite în mama în organul ei
Am lăsat ceștile goale
pe masa din lemn de nuc
am ieșit să ne privim unul pe altul
în lumina rece a dimineții
ne-am oprit pe aleea galbenă
frunzele se roteau în jurul nostru
toate lucrurile
O să te invit la mine să umplem
un ceainic cu apă
mi-am sărbătorit toate aniversările
într-o singură zi
abia mă țin picioarele
mai am în frigider o sticlă
dar ea se află în altă
Sufletul meu caută strada unde am locuit altădată
În dreptul ferestrei mele foșnește un plop uscat
greierii își caută picioarele rupte prin iarbă
Cineva scuipă sânge, cineva aprinde lumina în
Oraș chinuit de insomnii
cărămidă roșie pe un ghețar imens
broaște țestoase orbecăind
sub paturi conjugale
șobolanii își rod puii abia născuți
marionetele au crize de epilepsie
papagalii
Cam verzi fructele
cam subțire cămașa mortului
trebuia să-l îmbrăcați în haine mai călduroase.
Nimeni nu-l așteaptă cu rugul aprins
sub cupola de țărână.
Greierii au intrat în pământ
vara s-a