Poezie
Iod
Fofilare
1 min lectură·
Mediu
Am lăsat ceștile goale
pe masa din lemn de nuc
am ieșit să ne privim unul pe altul
în lumina rece a dimineții
ne-am oprit pe aleea galbenă
frunzele se roteau în jurul nostru
toate lucrurile așteptau să ne apropiem de ele
să vorbim despre ele
să le ascultăm scărțâitul șușotitul fofilatul
niște urechi se ciuleau printre crengi
mirosul de iod ne intrase în plămâni
ne priveam unul pe altul nu ne mai recunoșteam
tu ai spart o nucă și din ea a curs puțin sânge
soarele se izbea de un zid înalt
căptușit cu iederă
prin aer săgetau veverițe virgine
0116127
0

Sărbători cît mai calme!