Poem concentric

o construcție neobișnuită, cel puțin pentru mine, dar îmi place tot ce se află în interiorul ei; mobilier pentru suflet.
poemul este împlinit și îmi place cu întregul. imaginile sunt profunde
absolut totul e de reținut și enumăr în gând câteva pasaje dar ultimul vers e o lecție de viață

\"acum știu că nu trebuie să înțeleg tot ce mi se spune\"

azi cititorul numărul trei
cu sinceritate,
teodor dume,

Glasul poate fi vocea sufletului tău, protejată de singurătate ce ridică în jurul ei un zid concentric.
Să înțelegi tot înseamnă suferință, de aceea e bine să înțelegem numai ceea ce ne face plăcere.

Teo, mă bucur că ai apreciat \"construcția neobișnuită\" și ideile-imagini din acest text.
Răzvan, sufletul are voce, adevărat.
Vă mulțumesc furmos pentru ecouri!!!

mă atrage imaginea creată de poemul tău, este lirică+acum eu am vizualizat forma poemului tău în varianta clasică și mi se pare că ar arăta mai bine...sincer îți zic, pe mine mă deconcentrează poeziile scrise sub altă formă decât cea de vers, și când am citit am crezut că e o mică proză. apoi, am luat aer în piept imaginându-mi versurile. se poate să te gândești la o variantă în versuri? poate scrii \"poem concentric 2\" sau ceva de genul acesta-fiind un request din partea mea. oricum un poem drăguț. baftă!

asa-i la inceput. strigatul asta pare exterior tie, din interiorul unui inchis. apoi te vei trezi ca-i din turnul pe a carui scara interioara deslusesti. de aici se pot intampla multe. sa-ti zic banalitatea ca intamplarile care urmeaza depid de foarte multe variabile pe care nu ai cum sa le identifici pana nu le-ai trait?

Diana,
poezia asta poate avea și o formă clasică, de acord. Am să văd la care variantă o să mă opresc.
Ioan,
ai observat o scară interioară și ea există, dar nu știu dacă urc sau cobor pe ea.
Vă mulțumesc frumos pentru semne de citire,
cu stimă, tama