Poezie
Poem concentric
lancea
1 min lectură·
Mediu
Atârnă un glas în aer, praful și pulberea au ridicat în jurul lui ziduri concentrice așa cum trandafirul își ține pistilul închis, păzit de straturi compacte, glasul din aer mă cheamă noapte și zi mi se arată în vis ca un trandafir desfăcut - o gură însângerată care mă strigă de după ziduri, bat cu pumnii în ele însă nu am puterea să le sparg, mai ascuțit decât lancea auzul meu... zile și nopți trag cu urechea la ce se aude dincolo, acum știu că nu trebuie să înțeleg tot ce mi se spune
065.110
0
poemul este împlinit și îmi place cu întregul. imaginile sunt profunde
absolut totul e de reținut și enumăr în gând câteva pasaje dar ultimul vers e o lecție de viață
\"acum știu că nu trebuie să înțeleg tot ce mi se spune\"
azi cititorul numărul trei
cu sinceritate,
teodor dume,